Petru Truta s-a nascut in Bucuresti la data de 11 Noiembrie 1933, din părinți Petru și Florea Truta. Petru și Florica au avut 3 copii: Cornelia, Petrica si Viorel. Părinții au fost credincioși și iau crescut in dragoste pentru Domnul Isus. Mama le spunea mereu: voi sa nu faceti ce fac copii ceilalti, voi sunteti speciali. A inceput scoala la București dar cand a inceput razboiul s-au mutat in Aiud pentru un an si au stat la familia Ton(care era frate dupa mama cu tatal lor)
Înapoi în București au continuat sa frecventeze biserica Golgota(Basarab or Nicolae Titulescu) unde l-a urmat pe Domnul Isus și in apa botezului. Tata a făcut social tehnica de lacatuserie după care a studiat la Academia de științe Economice (ASE) unde a avut probleme cu unii profesori din cauza credinței. După graduate a lucrat la Electronica la serviciul de salarizare ca economist.
A cunoscut-o pe Georgeta Draganov în biserica iar la data de 8 februarie 1958 s-au logodit. Pe 4 mai 1958 au oficiat căsătoria religioasa in biserica Golgota. Anul acesta ar fi avut 65 de ani de căsătorie. În 10 noiembrie 1961 Dumnezeu i-a binecuvantat cu o fata căruia i-au pus numele Camelia Carmen. Ea a fost crescuta cu multa dragoste.
În timpul cât a lucrat nu a fost promovat în funcție din cauza credinței și ca avea rude în străinătate. La servici a fost un exemplu de răbdare și disciplina. A ajutat pe oricine a putut fără sa accepte vreodată ceva în schimb. Venea lumea la el în birou la servici cu tot felul de probleme și întotdeauna ii asculta pana la capat, după care le spunea, eu te-am lăsat pe tine sa vorbești acum i-a loc și lasă-mă și pe mine sa vorbesc. Avea răbdare și le explica pana intelegeau. La sfarsit din dușman își făcea prieten. A fost un exemplu pentru cei cu care a lucrat. Dumnezeu l-a păzit și i-a dat multă înțelepciune, ca sa treacă cu bine prin controale(audits).
Tata venea foarte târziu de la servici și stătea în bucatarie la masa și citea din biblie pînă tîrziu și dimineața se scula la 4:30 dimineață. De obicei se intalnea cu colegii din zona și mergeau pe jos la servici.
In anul 1980, a fost in Israel să-și viziteze sora și când a venit înapoi acasă ne-am hotarat impreuna cu familia fratelui sau sa plecam în America. În timp ce aveam actele depuse in România se pregătea sa apară o lege care te obliga pe cei ce vroiau sa emigreze în alta tara sa platesti studiile care le-ai facut in dolari(cateva mii de dolari). Asta ne-a speriat, în primul rând nu avem de unde lua dolari, iar dacă avei dolari făceai pușcărie.
Mergea mereu în audiența pentru acte și după ce venea acasă le scria o cerere din tot ce se discuta și le spunea ce zice legea. La un moment dat cel cu care avea audiența i-a spus sa nu mai scrie ca ii face greutatii la care tata i-a spus ca daca-i aprobă sa plece, nu mai scrie și ne-a aprobat. Mi-aduc aminte că ne-au pus sa facem cerere de renuntare la cetatenia Romana sa nu para ca ei ne-o iau ci noi vrem sa renuntam. Bineinteles ca trebuia sa plătești pentru renuntare la cetatenie si de asemenea reînnoirea vizei la fiecare 3 luni. Toți ce plecau în America trebuiau sa stea la Roma pentru o perioada dar atunci Roma era asa de aglomerata că era închisă pentru noi și alții care așteptau plecarea. Așa ca ne găseam la strâmtoare, povestea e mai lungă dar pe scurt, Dumnezeu a intervenit și am primit viza de tranzit în Brazilia unde se afla fratele mamei. Bineinteles ca am avut multe peripetii si acolo, Brazilienii nu primeau emigranti și ne-au dat și în scris ca nu ne primesc.
Dumnezeu a intervenit din nou și am fost singurul caz vreodată ce a emigrat din Brazil in USA. Așa ca asta a demonstrat ca Dumnezeu face minuni și în zilele noastre! Slava lui! Sunt multe detalii care arată cum ne-a purtat Dumnezeu pe brațe dar as mai avea nevoie de cateva ore sa va povestesc totul cu de-amanuntul. În Brazilia a avut bucuria ca fiica lui să-l primească pe Isus ca domn si mantuitor si să îl urmeze și în apa botezului. După un an si 10 luni familia a plecat spre USA cu destinatia Los Angeles unde tata avea multe cunostiinte si prieteni unii chiar din copilarie.
În America am frecventat biserica pastorita de fratele Pit Popovici si fratele Liviu Olah. A servit ca cenzor în biserica și în asociație și a predat catecheza. Nu insista și cand vroia sa vorbeasca, dacă îl intrerupeai nu mai zicea nimic. Lui tata îi plăcea sa cante si acasa toata ziua canta de multe ori seara luăm cartea de cantari ii punem sa cante, cantam si eu cu ei, amintiri frumoase.
El l-a iubit pe Dumnezeu! Și când vorbea cu cineva le spunea ca a fost baptist pana s-a pocait. Tata mă bucur ca nu ai suferit mult, dar îți simt lipsa în fiecare zi. We have big shoes to fill even though he didn’t have a big shoe size. Until we meet again!
Love you tata.