În memoria – Otniel Şimonca
Născut pe 6 iunie 1954 în oraşul Arad, Otniel Şimonca a fost întâiul născut dintre patru baieţi din casa lui Ioan şi a Liviei Şimonca. Născut într-o familie creştină, Oti l-a primit pe Domnul Isus în viaţa lui, iar la vârsta de 16 ani şi-a mărturisit credinţa în apa botezului. Oti a urmat cursurile liceului nr. 3 din Arad. Oti a fost membru în biserica Şega din Arad, unde s-a căsătorit cu Daniela Cocian, fiica fratelui păstor Marţian Cocian.
La vârsta de 22 de ani, în anul 1977, Oti împreună cu Dana şi cu primul lor născut, Călin care avea doar cateva luni, au pornit într-o călătorie spre Statele Unite, ca asemeni pelegrinilor englezi, să găsească libertate religioasă într-o ţară a tuturor posibilităţilor. Ajunşi pe pământ american, s-au stabilit iniţial în Chicago, iar în anul 1984 s-au mutat în Atlanta. Dumnezeu l-a binecuvântat cu o familie frumoasă şi împreună cu soţia lui Daniela, au patru copii: Călin, Noel, Crystopher si Grace. În Chicago, Oti a absolvit facultatea cu diplomă de Associate în Computer Engineering.
Otniel Simonca a fost cunoscut de toţi ca un om deosebit. Viaţa lui a fost o viaţa frumoasă, deschisă, traită înaintea tuturor ca o epistolă vie. O caracteristică importantă a fost aceea că el şi-a iubit cu adevărat soţia şi copiii, iar dragostea lui pentru ei fiind marcată şi de faptul că, ca un pahar care dă peste el, Oti a iubit familia întregită. A fost un bun şi iubitor copil pentru părinţii lui şi un bun frate pentru fraţii lui. Încă din tinereţea lui, Oti s-a dovedit a fi un om care l-a iubit pe Domnul Isus şi lucrarea lui Dumnezeu. În acest context, el s-a indrăgostit de scrierile şi învătăturile propagate de fratele Vasilică Moisescu, iar apoi, mai tarziu, a dovedit de-a lungul anilor că iubeşte lucrarea lui Dumnezeu. Aşa se face că, după ce a fost un stalp al bisericii Betleem din Chicago, între anii 1978-1984, în luna martie 1984 şi-a luat familia şi s-a mutat în Atlanta cu dorinţa sinceră şi fierbinte ca aici, în orasul Atlanta, să ajute la punerea bazelor înfiinţării unei biserici române. După un timp de jertfă şi sacrificii, la începutul lunii noiembrie, a reuşit să aducă în Atlanta o parte din familia ramasă in Chicago împreună cu fratele păstor Marţian Cocian şi astfel să fie instrumentul prin care au început primele adunări ale românilor găzduiţi de catre First Baptist Church of Atlanta. Oti a fost foarte abil în a crea relaţii cu fraţii americani, fapt extrem de important pentru această lucrare nou-incepută. Încă de la început şi până astăzi, biserica a recunoscut rolul lui şi l-au ales de-a lungul anilor ca şi secretar al bisericii, slujbă pe care a făcut-o până în ziua plecării dintre noi.
Oti a iubit oamenii şi a fost iubit de oameni. În anii aceia de la început, casa lui a fost deschisă pentru toţi cei care veneau in Atlanta pentru găzduire, ajutor, sfat, încurajare. Fiind un om foarte întreprinzător, a reuşit să găsească locuri de muncă pentru mulţi români care au venit în Atlanta în anii de la început. Pe Oti l-a caracterizat curajul şi optimismul pe care le transmitea celor din jur ori de cate ori avea ocazia. În lucrarea lui Dumnezeu, Oti a fost un om care n-a ravnit amvonul, n-a dorit locurile de frunte, dar în acelasi timp a fost un stalp al lucrarii, întotdeauna urmărind binele lucrării, pacea şi bunele relatii între fraţi şi, cu toate că nu era un om bătăios, era curajos să înfrunte pe toti aceia care creau probleme şi erau pentru dezbinare. Ca o caracteristică generală, el a fost o persoana plăcuta care atrăgea oamenii în jurul lui fie printr-un umor decent şi curat, fie printr-o discuţie cu subiecte neobisnuite. Era omul care se întelegea cu toţi şi ii iubea pe toţi.
Oti a fost un bun tenorist, un bun cântăreţ şi şi-a gasit pasiunea în a traduce multe cântări din limba engleză în limba română, cu dorinţa ca ele să fie cântate în biserica. Multe din aceste cântări fac parte din repertoriul coral al bisericii noastre şi ele se cântă în toate bisericile româneşti. A dorit mult ca biserica noastră sa aibă un locaş al ei şi, de-a lungul anilor, a luptat şi a ajutat în această direcţie. Astăzi putem spune că el a fost un factor crucial în cumpărarea locaşului pe care biserica noastră il are la ora actuală pe Lawrenceville-Suwanee Road.
În viaţa personală, Oti a fost un om multi-talentat, un expert în computere, real estate appraiser, insurance adjuster, şi a construit şi case. L-a caracterizat o curiozitate sănătoasa pentru filosofie, ştiinţă, medicină, teologie şi o imaginaţie prin care le-a combinat pe toate acestea. Dumnezeu i-a dăruit multe talente pe care Oti le-a utilizat la maximum. În tinereţe a fost fotbalist talentat pentru Uta Arad cu abilităţi care l-ar fi putut duce la nivel naţional, dar Dumnezeu a avut alte planuri. A trăit cu motto-ul “cu Dumnezeu toate sunt posibile” şi niciodată nu s-a intimidat de nici o provocare, aşteptând însă sa vadă cum lucrează Dumnezeu.
Multe ar fi lucrurile pe care le-am putea scrie despre Oti Simonca. Suntem convinşi că ele sunt scrise în cartea aducerilor aminte dinaintea lui Dumnezeu in care se consemnează de fiecare dată când copiii Domnului se adună laolaltă. Pentru noi, cei care rămânem în urmă, Otniel Şimonca rămâne ca o amintire vie a unei vieţi frumoase, deosebite, consumate pentru Dumnezeu, pentru familie şi cu dragoste fată de toţi oamenii. Ne doare despărţirea, dar ne despărţim în nădejde, anticipând dimineaţa frumoasă a învierii când ne vom reîntalni şi vom fi pentru totdeauna cu Domnul.
Nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Vă spunem prin Cuvântul Domnului că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nicidecum nu o vom lua înaintea celor ce au adormit. Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi lasunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos, apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.
1 Tesaloniceni 4:13-17