A 25-a ANIVERSARE

PÂNĂ AICI DOMNUL NE-A AJUTAT!

O viziune concretizată în acţiune

 La început, acum un sfert de secol, a fost ca un vis. Parcă Dumnezeu a tras cu o săgeată din Chicago. Ea a zburat sute de mile şi s-a infipt în oraşul Atlanta. Aici a prins rădăcină şi din ea a crescut o oază, apoi o mare grădină, grădina unei biserici şi în această grădină s-au format apoi alte biserici. În plină toamnă, cu trei săptămâni înainte de sărbătoarea mulţumirii, un grup de români au pus bazele formării primei biserici române din zona Atlantei. Această încercare a fost ofranda mulţumirilor aduse Celui care a schimbat viaţa lor şi i-a binecuvântat. Deschiderea unei misiuni româneşti în Atlanta a fost ţinta preocuparilor familiei Cocian timp de câţiva ani. Aşa s-a făcut că, în mai multe rânduri, membrii familiei au vizitat aceste locuri încântătoare. În anul 1982 fraţii Otniel Simonca, Titi şi Cristi Cocian, au făcut o călătorie specială pentru cercetarea oportunităţilor pe care Atlanta le-ar oferi unei misiuni româneşti. Entuziasm, planuri, visuri, discuţii lungi uneori până după miezul nopţii au fost rezultatul primelor concluzii. Toate acestea au fost însoţite de rugăciuni ca Dumnezeu să îi călăuzească şi să deschidă calea şi uşa acestei sfinte lucrări..

 Ca prim pas spre realizarea acestei viziuni, în martie 1984 familia Otniel şi Daniela Şimonca s-au hotărât să se mute din Chicago în Atlanta. Într-una din acele zile, în faţa unui motel din nordul Atlantei se găsea parcată o masină cu numar de Illinois, de care era ataşată o remorcă încarcată cu tot felul de lucruri. Au fost zile grele; fără casă, fără serviciu, cu puţini bani însă cu inima plină de râvnă şi credinţa, familia Şimonca a pornit la acţiune pentru a pune în mişcare mecanismele necesare pentru începutul unei noi biserici româneşti. În ciuda greutăţilor inerente oricărui început, Dumnezeu a deschis ferestrele binecuvântărilor Lui, aşa încât în prima duminică din noiembrie 1984, în oraşul Atlanta a avut loc o adunare românească istorică: prima adunare a bisericii baptiste române,- adunare de început, adunare cu viziunea viitorului, cu orizonturi şi perspective largi.

Un inceput mic, cu mare entuziasm

 În primele zile ale lunii Noiembrie familiei Şimonca i s-au alăturat pe de o parte familia Marţian şi Florica Cocian, familia Cristian şi Anca Cocian, surorile Lidia si Ana Lazăr, fratele Brătescu venind din Chicago, fraţii Doru şi Gabriel Nicoară venind din Hickory, North Carolina, iar pe de alta parte, veniţi direct din România, familia Florin şi Rozalia Florincescu. Aceştia au fost primii membri ai bisericii.

Păstorind acest grup mic de fraţi şi surori, fr. Marţian Cocian devine păstorul fondator al primei biserici baptiste române din statul Georgia. Piatra de temelie s-a pus şi lucrarea a început. Dumnezeu a binecuvântat acel început mic. Fără servicii sau cu servicii modeste, dar plini de râvnă pentru lucrarea sfântă fraţii au fost gata să găzduiască pe cei ce-şi căutau locul în Atlanta. Nu mai era nevoie ca în căutarea lor fraţii să găzduiască la hotel. Fiecare nou-venit era primit cu bucurie. Dumnezeu a binecuvântat această lucrare facută cu multă rivnă şi dintr-o inimă sinceră.

O uşă deschisă pentru români – First Baptist Church of Atlanta

 Încă de la inceput, grupului de români i s-a deschis uşa la biserica First Baptist Atlanta, pastorită de fratele Charles Stanley. Capela bisericii, de o eleganţă şi frumuseţe neobişnuită a fost pusă la dispoziţia românilor. Acest lucru a avut un efect pozitiv, încurajator asupra grupului mic, care la început se aduna şi încăpea pe doua-trei banci într-o singură parte a capelei. Cel ce însă a pus pe inima primilor români să se mute şi să deschidă această primă adunare româneasca, şi în acelaşi timp prima biserică baptistă europeană în aceste locuri, a făcut ca numărul fraţilor să crească aşa încât, după doi ani şi jumătate, capela a devenit neîncăpătoare.

Dumnezeu binecuvintează lucrarea

 Ajutor în lucrare – în August 1985, la cererea fraţilor, familia Titi si Stela Cocian s-au mutat în Atlanta pentru a fi de folos lucrării Domnului Isus de aici. Fratele Titi Cocian fost păstor al bisricii baptiste Betlhlehem din Chicago şi venind în Atlanta a fost ales ca al doilea păstor al bisericii.

Părtăşia cu fraţii din Asociaţie – Făcând parte din Asociaţia Română Baptistă din S.U.A. şi Canada, am avut bucuria ca la serbarea de un an de la înfiinţarea bisericii, să fim vizitaţi de fraţi şi surori din alte biserici româneşti din Statele Unite. În mod deosebit am apreciat vizita fr. Teofil Talpeş, preşedintele asociaţiei, precum şi a fratelui Petru Popovici, păstorul bisericii române din Los Angeles. Fratele Teofil Talpeş a fost însoţit de fanfara bisericii din Hollywood. Capela bisericii First Baptist Church of Atlanta a fost plină până la refuz.

În timpul programului de închinare de dimineaţă pe când bucuriile erau în toi, la amvonul bisericii a urcat Dr. Charles Stanley, preşedintele Convenţiei Baptiste de Sud. Această vizită marchează un moment istoric pentru biserica noastră şi pentru toţi românii baptişti din lumea liberă.

În Harul Lui, Dumnezeu a deschis bisericii noastre cale de mărturie atât printre românii din această parte a lumii, cât şi printre bisericile americane şi de alte naţionalităţi din statul Georgia. Cu ocazia Conferinţei Mondiale a Misionarilor, care a avut loc în 1986 în localul bisericii First Baptist of Atlanta, corului bisericii noastre i s-a acordat cinstea să cânte spre slava Domnului într-una din serile lucrărilor congresului. Seara respectivă s-a remarcat prin prezenţa fr. Franklin Graham, fiul marelui evanghelist Billy Graham, care a vestit evanghelia în seara aceea. În acelaşi an, cu ocazia congresului Convenţiei Baptiste de Sud care a avut loc în oraşul Atlanta, corul de copii al bisericii noastre a cântat la una dintre adunările congresului, în faţa a peste 5,000 de participanţi. În desfaşurarea vremii, în luna martie 1987, la serbarea anuală a Asociaţiei Baptiste-Atlanta, care a coincis cu aniversarea a 125 de ani de la înfiinţarea oraşului Atlanta, corul bisericii noastre a cântat spre slava lui Dumnezeu. Cu această ocazie, invitatul special, vorbitorul serii a fost Rev. Andrew Young, primarul oraşului Atlanta, fost ambasador al Statelor Unite la O.N.U. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate acestea.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

 Încă de la început, românii care au venit în Atlanta s-au aşezat în partea de nord a oraşului, într-o suburbie cu numele Norcross. Acolo, biserica First Baptist Church of Norcross ne-a oferit posibilitatea să avem adunări în cursul săptămânii, folosind clădirea lor. Aşa s-a facut că pentru o perioadă de timp, biserica se aduna duminica dimineaţa şi seara în downtown Atlanta, iar în cursul săptămânii în Norcross. Nu vom uita cum Dumnezeu a pregătit oameni minunaţi care să ne găzduiască şi să ne slujească la First Baptist Church of Norcross. Aşa a fost fratele Mike Dawson, păstorul bisericii, care-şi arăta dragostea faţă de noi şi care ne întâmpina întotdeauna cu un zâmbet pe faţă. Trebuie să amintim că în această perioadă atât biserica păstorită de Dr. Charles Stanley, cât şi cea păstorită de Mike Dawson, ne-au găzduit fără să le plătim chirie. Acest lucru a însemnat aşa de mult pentru noi şi ne-a încurajat în lucrare. La First Baptist Church of Norcross nu vom uita cum Mrs. Howard, responsabila cu misiunea în biserică mereu ne căuta şi intreba dacă avem nevoie de ceva sau dacă poate face ceva pentru noi.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul 1988 am cumpărat în Norcross un teren pe care planuiam să construim o biserică. Aceasta a fost prima investiţie făcută de biserica noastră. Nu vom uita cum First Baptist Church of Atlanta ne-a ajutat cu suma de $10,000, care reprezenta 10% din preţul proprietăţii. A fost o zi de mare bucurie când am platit în întregime preţul proprietăţii. Chiar dacă la început nu am înţeles de ce nu am reuşit să construim o clădire pe acest teren, Dumnezeu ne-a călăuzit în aşa fel încât în anul 1995 am cumpărat clădirea bisericii de pe Winters Chapel Road din Doraville. În procesul cumpărării acestei clădiri am cunoscut mâna lui Dumnezeu, care a lucrat în aşa fel incât a fost o adevărată minune. Aveam nevoie de $500,000 şi nu ne puteam califica la bancă pentru acest împrumut. Păstorul Mike Dawson a aranjat cu un om de afaceri de la First Baptist Church Norcross să îl insoţească pe fratele Titi Cocian la bancă. Au mers la bancă împreună şi omul acesta care avea acess la preşedintele băncii a obţinut audienţă cu preşedintele băncii. Presedintele băncii l-a rugat pe fratele Titi să spună câte ceva din istoricul bisericii. Fratele Titi a amintit câteva lucruri din cele scrise mai sus şi a primit îndemnul să spună cum la biserica din Norcross a fost o femeie cu numele Mrs. Howard care ne-a iubit şi care mereu se ingrijea şi întreba de nevoile noastre. Fratele Titi a adăugat că această femeie care ne-a încurajat aşa de mult a murit şi că biserica îi simte lipsa. În acest moment, omul de afaceri care îl însoţea pe fratele Titi l-a întrerupt şi a spus: „Această femeie a fost mama mea”. Fratele Titi, care nu ştia acest lucru, a simţit o emoţie deosebită în urma acestei revelaţii şi a înţeles din ochii preşedintelui că împrumutul va fi aprobat. După aceste schimburi de cuvinte, preşedintele băncii i-a spus fratelui Titi: „O să îţi comunicăm în câteva zile hotărârea noastră”. La câteva zile, preşedintele băncii ne-a informat că împrumutul a fost aprobat. Este important să afirmăm că nici fratele Titi şi nici un alt membru din biserica română nu au depus cerere vreodată în mod oficial pentru acest împrumut. Dumnezeu a dovedit că în timp ce nu ne puteam califica pentru un împrumut bancar, El are grijă de copiii Lui. O adevărată minune!

Cu banii aceştia şi banii care i-am primit din vănzarea terenului pe care îl aveam, am reuşit să cumpărăm clădirea bisericii de pe Winters Chapel Road. În anii care au urmat, până în anul 2001, biserica română a lucrat şi a renovat clădirea cumpărată. Diavolul nu doarme. El se luptă împotriva lui Dumnezeu şi a bisericilor Domnului Isus. Aşa a fost marcată în istoria noastră şi o pagină tristă.

În decursul vremii, în istoria bisericii, biserica a cunoscut şi un moment de mare durere şi tristeţe prin ruperea unui grup de fraţi şi surori care în anul 2001 s-au rupt din părtăşia bisericii şi au format un alt grup. Din cauza durerii pricinuite de această rupere şi din consideraţie pentru lucrarea lui Dumnezeu, alegem să nu dăm nici un fel de detalii cu privire la această faptă. Cei care doresc sa afle detalii, pot să stea de vorbă cu fraţii şi surorile care au fost martori la acest eveniment. Astăzi înţelegem că Dumnezeu este Acela care vindecă toate rănile şi aşa cum spune înţeleptul Solomon în Eclesiastul 3:11 „orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” Astăzi în Atlanta sunt 3 biserici şi mulţumim lui Dumnezeu pentru bunele relaţii pe care le avem împreună. Biruinţa nu este a noastră, ci a Domnului.

În luna octombrie 2002 s-a vândut clădirea de pe Winters Chapel unei şcoli creştine japoneze. Am cunoscut mâna lui Dumnezeu şi în această lucrare, prin faptul că ne-a scos în cale un cumpărător care să ne plătească $2,000,000 pentru clădirea pe care cu 5 ani în urmă o cumpărasem cu $800,000. O dată cu vânzarea clădirii, am cumpărat un alt teren pentru construcţia bisericii, pe Sunny Hill, în Lawrenceville.

Între anii 2002 şi 2005 am ajuns din nou găzduiţi de o biserică americană, Salem Missionary Baptist Church, de pe Indian Trail în Lilburn. Biserica aceasta, o biserică a fraţilor negri, ne-a oferit clădirea lor cu multă dragoste şi fără nici o rezervă.

La sfârşitul anului 2005, când eram în frământările alcătuirii unui plan de construcţie, Dumnezeu ne-a călăuzit spre cumpărarea unei alte biserici, biserica de pe Lawrenceville-Suwanee Road, în Lawrenceville, în care suntem la data scrierii acestui istoric. Clădirea aceasta este o clădire situată strategic într-o poziţie deosebită, aproape de două expresuri care leagă nordul de sud şi două artere principale ce leagă estul de vest. Mai importantă decât aşezarea clădirii este funcţionalitatea ei. Membrii bisericii se bucură de cele mai bune condiţii pentru închinare, studiu biblic, părtăşii frăţeşti şi alte activităţi în sanctuar, săli de clasă, bibliotecă, bucătarie şi sală de mese/gym. Este o proprietate minunată, aşezată pe o suprafaţă de teren de 12 acri.

Cumpărarea acestei biserici părea imposibilă la început. Am cunoscut însă intervenţia lui Dumnezeu şi a fost o adevărată minune. În aproximativ 3-4 săptămâni membrii bisericii au reuşit să adune peste $350,000 care să întregească suma de downpayment. Aveam nevoie de un împrumut de $1,500,000 şi după toate calculele pe care le-am făcut se părea că nu ne calificăm pentru acest împrumut. Atunci, un grup de fraţi şi surori care doreau mult să cumpărăm această clădire s-au hotărât să se roage şi să postească pentru aceasta. Fratele Titi era plecat la o conferinţă a păstorilor in Colorado şi acolo a împărtăşit cu ceilalţi păstori situaţia şi cum biserica se roagă şi posteşte pentru această cauză. S-au rugat şi ei acolo în Colorado. La un anumit moment a sunat telefonul şi fratele Marius Sîrb i-a transmis fratelui Titi că banca a aprobat împrumutul. Acolo în Colorado, între păstori, a fost o explozie de bucurie la primirea acestei veşti. Dumnezeu şi-a împlinit promisiunile Lui cu privire la această nevoie a bisericii. Experienţa aceasta a dat avânt lucrării lui Dumnezeu şi a fost un adevărat motiv de înviorare pentru fraţi şi surori.

Lucrătorii bisericii

 Un trio ce s-a avântat în lucrare – Aşa cum am arătat mai sus, lucrarea a început cu ajutorul lui Dumnezeu prin Otniel Şimonca, omul care s-a mutat cu familia în Atlanta, cu opt luni înainte ca să sosească Marţian Cocian şi Cristian Cocian. Însoţiţi de familiile lor, au venit hotărâţi să înceapă aici lucrarea lui Dumnezeu printre români. În timp ce fratele Marţian Cocian predica evanghelia, Cristi Cocian se ocupa de partea muzicală, iar Oti Şimonca era omul de relaţii cu americanii. Cu un an mai târziu acestora li s-a adăugat fratele Titi Cocian cu familia, care de la început a fost ales ca şi al doilea păstor al bisericii nou-formate.

În decursul anilor au mai fost membrii în biserică şi au slujit Evanghelia următorii păstori: Victor Kloes, Gheorghe Scânteie, Alexandru Crişan, Petru Popovici şi Nelu Chiţescu.

Oameni deosebiţi care au vizitat biserica noastră

 De-a lungul anilor, biserica noastră a fost vizitată de păstori deosebiţi: Dr. Charles Stanley, Andy Stanley, Rick Amato, Harry Dent, Richard Wurmbrand, Iosif Ţon, Alexa Popovici, Vasile Taloş, Vasile Talpoş, Paul Negruţ şi Petrică Dugulescu şi, de asemenea, de oameni deosebiţi: scriitorul Ioan Alexandru, cântăreaţa Mihaela Oancea şi Mitropolitul Petru al Moldovei. Biserica noastră a primit cu bucurie pe toţi slujitorii Domnului din România, din Moldova, din Australia şi de peste tot unde sunt români. Vizitele lor au avut un efect de înviorare pentru biserică şi credem că cei ce ne-au vizitat au fost încurajaţi şi ajutaţi. Deseori biserica a fost antrenată în lucrări de ajutorare a altor biserici din România care erau în construcţie sau în renovare. La toate aceste solicitări biserica a răspuns în mod excepţional. Nu putem uita cum într-o duminică, fratele Vasile Taloş, fiind în vizită la noi, a făcut un apel prin care cerea suma de $3,000, care era necesară pentru plata fundaţiei unei biserici noi din Bucureşti. În timp ce fraţii plecau acasă, în biroul bisericii a sunat telefonul şi un singur frate a donat suma necesară. Slăvit să fie Domnul! Apoi, fiind în Statele Unite ale Americii şi parte din Asociaţia Română Baptistă, biserica a primit cu bucurie pe conducătorii Asociaţiei, cum ar fi: Alexa Popovici, Valentin Popovici, Petru Popovici, Liviu Ţiplea, Teofil Talpeş, Viorel Clintoc şi alţii.

Misiuni ale bisericii

  Biserica noastră a dorit să urmeze porunca biblică de a răspândi Evanghelia şi a avut un rol primordial în formarea bisericilor baptiste din Hickory, NC, Nashville, TN, Jacksonville, FL şi Greenville, SC. În toate aceste locuri, biserica noastră a participat la primele întâlniri ale fraţilor la care s-au discutat primele detalii cu privire la înfiinţarea acestor biserici.

Misuinea tineretului în România şi Moldova

 Tinerii bisericii noastre au înţeles şi ei nevoia pentru misiune şi au fost ani de zile implicaţi în lucrări misionare. Astfel, ei nu doar au adunat fonduri de ajutorare pentru orfani şi oameni nevoiaşi, ci au şi participat în călătorii misionare la Pârlipeţ, Bistriţa, Burcioaia, Jilava, Scorniceşti, Sighet şi în Republica Moldova la orfelinatul din localitatea Căzăneşti (prin Micul Samaritean).

Experienţa Ridgecrest

 În decursul anilor biserica noastră a organizat ieşirea în tabără la Ridgecrest, NC, care are loc in fiecare an în ultimul weekend din octombrie. Această ieşire se desfăşoară de 12 ani şi constă în părtăşie frăţească şi studiu biblic pe teme cum ar fi finanţe, misiune şi viaţa de familie. Ne-am bucurat să putem atrage cu noi şi pe fraţii şi surorile din Hickory şi chiar şi din alte părţi.De fiecare dată, întrunirile de la Ridgecrest s-au încheiat cu cina Domnului pe care am luat-o împreună cu toţi fraţii prezenţi. Au fost momente deosebite. Nu vom uita cum sâmbăta seara, după studiul biblic pe care l-am avut, toţi cei prezenţi s-au adunat la focul de tabără unde au cântat cu instrumentele şi cu vocile până către miezul nopţii. Aveam obiceiul ca acolo să dăm fiecăruia câte un măr şi copiilor să le oferim marshmelloas. Ieşirile de la Ridgecrest vor rămâne neuitate în sufletele noastre.

Formaţiile muzicale

 Dacă biserica a pornit cu un dirijor care s-a ocupat de orchestră fanfară şi cor, el a încurajat si alţi dirijori, astfel încât printre cei care s-au format în biserica noastră sunt: Emanuel Isvoreanu – orchestră, Liviu Mocuţa – fanfară, Daniel Tuple – cor, Ariel Cocian & Nathanael Cocian – corul tinerilor.

Clasele de şcoală duminicală

 Biserica noastră este multi-funcţională şi are numeroase clase de şcoală duminicală împărţite pe vărste – începând de la copiii de 1 an şi jumătate până la adulţi şi seniori, astfel încât fiecare categorie de vărstă are ocazia să studieze Cuvântul Domnului într-un grup restrâns în care pot să participe la discuţii pe tema studiată.

Studiul biblic al surorilor şi breakfastul fraţilor (părtăşia şi studio biblic)

 La sfârşitul anului 2001, surorile bisericii au luat iniţiativa de a se întâlni în cursul săptămânii pentru studiu biblic şi părtăşie. Lucrarea aceasta continuă şi astăzi. Printre cărţile care au fost studiate la ora surorilor au fost Filipeni, Galateni, Ioan, Căsătorie fără regrete, Femeia din Tit, Linişteşte-mi inima îngrijorată,Mai mult din Hristos.

 În cadrul bisericii funcţionează şi un grup de părtăşie a fraţilor, cunoscut sub numele breakfastul bărbaţilor, care se întâlneşte lunar sâmbăta dimineaţa. Este un timp deosebit de părtăşie, studiu biblic şi rugăciune.

Departamentul tinerilor

 Încă de la început biserica s-a bucurat de un numar frumos de tineri. Înţelegând nevoia tinerilor de a-L cunoaşte pe Domnul, conducerea bisericii a încurajat şi a sprijinit lucrarea cu tineretul. Tinerii au fost şi sunt o adevărată forţă în lucrare, concretizată în entuziasmul şi energia lor tinerească motiv pentru care ei întotdeauna au fost consideraţi sufletul şi inima adunărilor noastre. Printre cei care au lucrat în mod deosebit şi cu succes la viaţa tinerilor din biserica noastră sunt Cornel Boboescu, care a locuit pentru o vreme în Statele Unite, Daniel Tuple, care şi astăzi este conducătorul clasei de tineri căsătoriţi în biserica noastră şi Ariel Cocian, care atât înainte de a merge la şcoală cât şi după terminarea facultăţii de drept s-a remarcat ca un bun lider, un bun dirijor al corului tineretului şi mai ales un om cu chemare pentru studii biblice.

Corul tineretului bisericii noastre este unul dintre corurile cu un repertoriu deosebit, bogat şi variat, un cor care este dorit de biserică şi care electrifiază prin cântările lor adunările bisericii noastre.

Tineretul bisericii noastre a fost implicat în misiune, atât pe plan local, cât şi la distanţă prin călătorii misionare. Ora săptămânală a tineretului este un timp deosebit când un număr frumos de tineri se adună pentru praise & worship şi studiu biblic. Tinerii au fost încurajaţi să participe în lucrarea lui Dumnezeu şi biserica se bucură de tineri foarte talentaţi, cântăreţi la diferite instrumente muzicale cât şi de tineri care participă în mesaje la serviciile de duminică seara. Mulţumim lui Dumnezeu pentru tinerii noştri! Ne rugăm ca El să împlinească cu privire la ei ceea ce citim în Psalmul 110: „cu podoabe sfinte ca din sânul zorilor vine tineretul Tău la Tine ca roua”.

 Tinerii necăsătoriţi sunt organizaţi în două grupe pentru şcoala duminicală. Prima e clasa tinerilor de high school şi college. La această clasă este învăţător fratele Marius Sîrb, care slujeşte de mulţi ani cu multă râvnă şi dragoste în această capacitate. La clasa tinerilor mai mari, de la college în sus, avem ca învăţător pe fratele Cristi Cocian.

Clasa tinerilor căsătoriţi este o clasă condusă de fratele Daniel Tuple şi este deosebită prin faptul că în general, aceştia sunt familiile cu copilaşi mici. Ei se adună săptămânal la studiu biblic şi au clasă separată de şcoală duminicală. Ei se bucură de o bună şi plăcută părtăşie împreună şi se implică în lucrarea lui Dumnezeu, atât în biserică cât şi în misiune.

Departamentul copiilor

 În urmă cu 3 ani, Dumnezeu i-a pus pe inimă sorei Alina Nicoară ca să înceapă lucrarea Awana cu copiii de la 1 an până la liceu. Această lucrare se bazează pe memorarea Cuvântului lui Dumnezeu şi îi mulţumim Lui pentru că în această lucrare s-au implicat şi tinerii bisericii şi învăţătorii de la şcoala duminicală care sunt liderii copiilor. Astfel, în fiecare vineri de la ora 6:20 pm biserica noastră este într-o mişcare entuziasmantă învăţând Cuvântul Domnului.

În August 2009, Dumnezeu a pus pe inima sorei Alina Sîrb să înceapă o lucrare cu copiii de la 1 an până la 7 ani. Părinţii acestor copii au acum posibilitatea de a aduce copiii în sale special amenajate pentru a fi supravegheaţi şi învăţaţi în timpul serviciilor divine. Sora Alina Sîrb este şi directoarea la şcoala duminicală cu copiii.

Implicare in Asociaţie

 Biserica noastră a fost şi este activ împlicată în Asociaţia Bisericilor Baptiste din SUA şi Canada. Păstorul Titi Cocian a deţinut timp de 18 ani funcţii in comiteteul executiv al Asociatiei, cum ar fi: preşedinte, vice preşedinte, director al scolilor duminicale, responsabil cu misiunea şi secretar executiv.În toţi anii aceştia, biserica a sprijinit activitatea Asociaţiei, atât prin participare cât şi financiar. În ultimii 5-6 ani, biserica noastră a fost aceea care s-a ocupat de tipărirea şi expedierea revistei Luminătorul. Lucrarea aceasta a fost făcută de fratele Horaţiu Vana. De asemenea, biserica noastră a găzduit congresul Asociaţiei de două ori.

Activitatea spirituală

 Ca şi o încununare a acestor activităţi multiple, Dumnezeu a binecuvântat biserica cu multe botezuri. Remarcabil a fost faptul ca în mai mulţi ani la rând am avut câte două botezuri, fiecare cu mai mult de 10 candidaţi. Pentru toate acestea mulţumim lui Dumnezeu, fiind conştienţi că a fost doar Harul Lui revărsat peste noi.

 Încă de la începutul lucrării, fraţii au hotărât să avem botez în aer liber, la lacul Lanier. Acest lucru a devenit o caracteristică a bisericii noastre. Aşa se face că ani la rând, în timpul verii, am avut botezuri la lac. Nu vom uita frumuseţea acelor zile. Era o adevărată privelişte pentru cei ce participau, dar şi pentru cei ce din întâmplare se aflau acolo. Deseori oamenii se opreau cu bărcile pe apa lacului şi priveau la această privelişte deosebită plină de mărturie în ea însăşi. La terminarea serviciilor de botez, fraţii şi surorile se desfătau în momente de părtăşie la acest picnic al bisericii.

Biserica a preţuit totdeauna părtăşia frăţească, înţelegând cât de necesare sunt bunele relaţii între fraţi. Părtăşiile frăţeşti nu au fost doar la lac, la botezuri, ci ele au fost organizate de multe ori în decursul anilor, în mod deosebit la botezuri şi evenimente speciale. De fiecare dată ne-am bucurat de o participare excepţională, când marea majoritate a celor prezenţi la biserică au rămas şi s-au bucurat împreună. Aşa am avut mese frăţeşti în fiecare an la Anul Nou, seara absolvenţilor, la Thanksgiving, la adunări de fonduri pentru misiune, la sărbătoarea Naşterii Domnului, la botezuri şi chiar cu alte ocazii. Surorile din biserică au dovedit o ţinută exemplară, atât în pregătirea acestor mese frăţeşti, cât şi în slujirea la mese. Un lucru de remarcat a fost şi încurajarea şi implicarea tinerelor şi tinerilor în slujire. Dacă de-a lungul anilor a trebuit să primim aprobarea fraţilor americani pentru aceste ocazii, astăzi mulţumim lui Dumnezeu că avem condiţiile necesare ca să ne putem desfăşura fără nici o îngrădire în privinţa aceasta.

Biserica noastră a avut bucuria să aprecieze credincioşia şi dedicarea unor bărbaţi pe care i-a încredinţat în mâna Domnului şi i-a pus deoparte pentru lucrare. Astfel, pe lângă fraţii ordinaţi care au venit din alte părţi, biserica a ordinat pentru slujire următorii fraţi: Toma Babişca, Viorel Cătană, Ted Gavrilă, Vasile Rodilă, Leon Toderic, Daniel Tuple. Acestora li se adaugă fratele Ioan Mircu, Marcel Niculaş, Oprea Todor şi Nuţu Oroianu, care au fost ordinaţi în România.

După ce de la începutul lucrării lui Dumnezeu în Atlanta fratele Cristi Cocian a lucrat cu mult devotament şi dăruire ca şi responsabil cu muzica şi învăţător la una din clasele de şcoală duminicală de adulţi, sprijinind în lucrare pe fratele Marţian Cocian şi Titi Cocian, păstorii bisericii, în anul 2001, imediat după plecarea în veşnicie a fratelui Marţian Cocian, biserica în unanimitate a hotărât ordinarea fratelui Cristi Cocian ca şi păstor, alături de fratele lui, Titi Cocian.

Fratele Marţian Cocian, fondatorul bisericii noastre a slujit Domnului cu credincioşie aproape 30 de ani în România, ca păstor al bisericii baptiste din Arad, şega. În anul 1978 s-a mutat cu toată familia în Statele Unite. Aici a continuat lucrarea l-a care l-a chemat Domnul Isus. El n-a uitat cântarea pe care a învăţat-o în copilăria lui spirituală: „Isuse-al meu tovarăş scump, din zorii tinereţii/Cu Tine eu călătoresc pân’ la sfârşitul vieţii”. Şi aşa a fost viaţa lui.

Între 1978 şi 1984 a păstorit Biserica Baptista Română Betleem din oraşul Chicago, biserică pe care el a fondat-o. În anul 1984 s-a mutat din Chicago în Atlanta şi chiar în prima duminică după ce a sosit în Atlanta a organizat prima adunare românească la rugăciune şi studiu biblic. Adunarea a avut loc al First Baptist Church of Atlanta, păstorită de Dr. Charles Stanley.

Nu vom ţine minte toate predicile lui, dar nici nu vom uita dragostea pe care o avea faţă de Dumnezeu şi lucrarea Lui. În ultimii ani, mereu ne amintea ce importante sunt pentru Dumnezeu lucrurile care Îi aparţin şi ne îndemna să le respectăm şi noi. El predica şi zicea „ziua Domnului, casa Domnului, masa Domnului, poporul Domnului, banii Domnului”. Fratele Cocian era cunoscut ca un om duhovnicesc, blajin, care nu judeca pe nimeni şi care nu era legalist. Totdeauna s-a bucurat de cei ce-L iubeau pe Domnul şi lucrurile spirituale. Fratele Cocian a fost un om deosebit.

Fratele Marţian Cocian a slujit ca şi păstor al acestei biserici până în ziua plecării lui la Domnul. Fratele Marţian Cocian a decedat în data de 8 aprilie, 2001, în seara de Florii, pe când biserica era adunată la închinare.

Timpul a trecut şi trece repede. Încercări după încercări, binecuvântări după binecuvântări, pavează drumul bisericii Domnului din Atlanta. Privind în urmă ne aducem aminte cum Dumnezeu s-a folosit de oameni slabi, dar care au avut o inimă mare şi plină de dragoste pentru El. Au fost adevăraţi vizionari. Aşa au fost şi fraţii Filip Nicoară, Izidor But, Nuţu Şimonca, Ioan Lazăr, Ionel Tismănaru, Gheorghe Ciocu şi alţii care astăzi sunt plecaţi în veşnicie, dar lucrarea lor, cântările lor ne răsună şi astăzi în minte şi sunt înaintea ochilor noştri. Fratele Cocian şi împreună cu el aceşti fraţi, ne-au dat nouă ştafeta. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă în Everei 12:1,2: „şi noi dar fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte, să ne uităm ţintă la Căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu.” Zicem din toată inima: Amin, aşa să fie.

Domnul să ne ajute şi El să binecuvânteze lucrarea Lui prin noi, ca să fie dusă şi mai departe şi să fie ridicată pe culmi noi.