Legea lui Dumnezeu este Dragoste

Un punct de conflict în biserica din primul secol a vizat autoritatea și relevanța Legii lui Moise. Acest trimestru va explora relația dintre credință și lege prin învățăturile și scrierile lui Isus către Biserica din primul secol.

Isus, Fariseii și Legea

În timpul slujirii Sale pământești, Isus a experimentat conflicte cu anumiți Farisei. Acest partid al iudaismului era strict și pasionat în ceea ce privește ascultarea de legea lui Moise și adăugările ei. Pentru a asigura ascultarea, ei au stabilit tradiții care trebuiaurespectate.

Totuși, Isus a identificat diferențe între cerințele legii lui Moise și ascultarea Fariseilor. O neconcordanță a implicat devotamentul lor față de lege în detrimentul acțiunii de dragoste (Luca 11:42). Alte neconcordanțe priveau păzirea Sabatului (Luca 14:1-6; Ioan 7: 14-24).

Odată, unii Farisei și învățători ai legii au adus o femeie la Isus, acuzând-o de adulter. Liderii plănuiau să folosească ocazia pentru a-l prinde pe Isus în capcană. Cu toate acestea, Isus a răsturnat așteptările lor. El a sugerat ca respectarea cerințelor Legii lui Moise pentru această femeie—în acest caz, pedeapsa capitală-să fie inițiată de persoana „fără păcat” (Ioan 8:7). Acțiunea lui Isus nu a fost o încălcare a legii lui Moise. Dimpotrivă, el a învățat că păzirea legii ar trebui să urmeze cerințele lui Dumnezeu pentru dreptate și milă.

Pavel, Biserica și Legea
După înălțarea lui Isus, compoziția bisericilor a devenit diversă. Aceste comunități erau formate din Evrei crescuți sub legea lui Moise și dintre neamuri care nu erau obișnuiți cu această lege. Acest amestec a creat ocazia de tulburări în biserică. Unii credincioși evrei au insistat că toți urmașii lui Isus -evrei sau neamuri- trebuie să urmeze Legea lui Moise. Drept urmare, acești credincioși au subliniat că bărbații dintre neamuri convertiți ar trebui să fie supuși circumciziei.

Conflictul cu privire la circumcizie și rolul legii lui Moise a ajuns la un punct culminant în timpul evenimentelor descrise în Fapte 15 . Liderii bisericii s-au adunat la Ierusalim pentru a discuta relevanța legii pentru credincioșii dintre Neamuri. Ar trebuit Neamurile să adere la legea lui Moise pentru a deveni parte a poporului lui Dumnezeu? Apostolul Petru a răspuns: Nu! Toți oamenii pot primi mântuirea prin credință „prin harul Domnului nostru Isus” (Fapte 15: 11).

Prin credința în Isus, o persoană … primește Duhul lui Dumnezeu.

Pavel ia învățat că respectarea legii lui Moise nu era suficientă pentru mântuire. Poporul lui Dumnezeu caută tăierea împrejur a inimii, nu a cărnii (Rom 2:29). Deși legea este „sfântă” (Rom 7:12), ea nu poate aduce mântuire. Dacă oamenii ar fi putut câștiga dreptul la Dumnezeu prin lege, Hristos ar fi murit în zadar (Gal 2:21).

Legea lui Moise nu poate aduce prezența Duhului (Gal 3:2-6, 11-12). Prin credința în Isus, o persoană devine copil al lui Dumnezeu și primește Duhul lui Dumnezeu (Gal 4:6).

Pavel nu a tolerat niciodată un comportamentul nelegiuit. Libertatea creștină nu este un drept de a păcătuii. În schimb, manifestarea dragostei unui credincios față de ceilalți îndeplinește cerințele legii (Rom13:10). Manifestarea libertății personale poate face ca Creștinii mai slabi să se poticnească (1 Corinteni 10:23-30). Poporul lui Dumnezeu ar trebui să-și folosească libertatea pentru a-l iubi pe Dumnezeu și pe toți ceilalți.

Evreii din zilele lui Isus nu erau un grup omogen. Cei mai cunoscuți erau: Fariseii, Saducheii, Zeloții și Esenienii. Participarea la aceste grupuri a fost diversă și voluntară. Aceste grupuri au rămas mici în număr în comparație cu populația Palestinei din secolul I. O mai bună înțelegere a acestor grupuri ne poate ajuta să înțelegem provocările cu care s-au confruntat Isus și biserica din primul secol.

Fariseii

Partidul Fariseilor a avut o influență asupra poporului evreu și a apărut în mod proeminent în Noul Testament. Membrii lui nu erau dintre preoți. Cu toate acestea, oamenii îi considerau experți în Legea lui Moise. Prin urmare, ei au avut influență în sinagogă.
Fariseii au stabilit tradiții bazate pe interpretarea lor strictă a legii lui Moise (Marcu 7:5). Aceste tradiții au depășit cerințele reale ale legii. Aceste tradiții separau identitatea religioasă a Fariseilor de altele și asigurau că adepții respectau în mod corespunzător interpretările Fariseilor asupra Legii.
Tradiția și interpretarea lor i-au pus pe farisei în conflict frecvent cu Isus. De exemplu, ei l-au criticat pe Isus pentru că a mâncat cu vameșii (Matei 9:9-13) și a lucrat în Sabat (Luca 6:1-5).
În plus, Fariseii credeau într-o înviere corporală a morților și în existența îngerilor și a demonilor (Matei 9:34; Fapte 23:8). După ce romanii au distrus Ierusalimul în anul 70 d.hr., Fariseii au fost singura facțiune majoră supraviețuitoare a iudaismului.

Saducheii

Saducheii apar mai rar în Evanghelii decât Fariseii. Cu toate acestea, ei erau membri influenți ai Sanhedrinului, organismul de conducere Evreiesc. Mulți Saduchei erau din familii preoțești (Fapte 5:17). Prin urmare, ei erau preocupați de chestiuni legate de templu (Fapte 4:1-3). Influența Saducheilor a fost cea mai substanțială în Ierusalim, așa că ei sunt prezentați în relatările Evangheliei mai frecvent pe măsură ce Isus se apropie de oraș.
Sistemul lor de credință se concentra pe Legea lui Moise, respingând în același timp doctrine precum existența îngerilor și învierea trupească (Fapte 23:8). În ciuda diferențelor doctrinare cu fariseii, ei s-au unit în încercarea lui Isus (Matei 16:1).

Zeloții

Zeloții erau un partid politic de revoltă împotriva ocupației străine. Influența lor a inspirat evenimente care au dus la distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 d.hr. Zeloții s-au opus ocupației romane și au dorit ca Dumnezeu să fie singurul rege al Israelului. Unul dintre ducenicii lui Isus a fost numit „Zelotul” (Luca 6:15; Fapte 1:13). Cu toate acestea, un astfel de nume s-ar putea referi mai degrabă la caracterul său zelos decât la apartenența sa la facțiunea Zeloților. Zeloții au comis sabotaj, au comis asasinate și au pus sămânța revolteie împotriva Romei.

Esenieni

Ei credeau că trupurile lor fizice erau temple ale lui Dumnezeu. Drept urmare, ei au aderat ferm la regulile de conduită personală și curățenia rituală. Astfel de observații constau în anumite practici de renunțare la sine, cum ar fi jurămintele stricte de celibat

by Mark S. Krause

Ciclul 1: Dreptatea desăvârșește, legea pedepsește

Data	Titlul	Text Bibilic
Septembrie 3	Isus confruntă ipogrizia	Luca 11:37–44
Septembrie 10	Isus reduce la tăcere pe cei ce critică	Luca 14:1–6
Septembrie 17	Isus î-L glorifică pe Dumnezeu	Ioan 7:14–24
Septembrie 24	Isus previne doua ucideri cu pietre	Ioan 8:1–11, 56–59

Ciclul 2: Credința triumfă, Legea Eșuează

Data	Titlul	Text Bibilic
Octombrie 1	Lucrurile ascunse și cele văzute.	Romani 2:12–24, 28–29
Octombrie 8	Oameni vechi și oameni noi	Romani 7:1–12
Octombrie 15	Trăirea și Credința	Galateni 2:11–21
Octombrie 22	Legea și Credința	Galateni 3:1–14
Octombrie 29	Libertatea ca Moștenitor	Galateni 3:23–4:7

Ciclul 3: Hristos eliberează, legea Înrobește

Data	Titlul	Text Bibilic
Noiembrie 5	Conflict asupra circumciziei	Faptele Apostolilor 15:1–11
Noiembrie 12	Libertatea în dragoste	Romani 13:8–10; 1 Corinteni 13:8–13
Noiembrie 19	Deosebiți față de Lume	Coloseni 2:16–23
Noiembrie 26	Totul pentru gloria lui Dumnezeu	1 Corinteni 10:23–11:1