Traian Popovici s-a născut pe data de 5 Septembrie 1950 în satul Mierlău, Judeţul Bihor, România la părinții Iosif şi Maria. A fost singurul copil al părinţilor săi şi când a avut cinci ani, mama lui Traian a murit aşa că Traian a crescut fără mamă. Traian a copilărit la ţară, petrecându-și zilele pe câmp, având grijă de fermă, de vaci şi alte animale, lucrând pământul, şi ajutându-l pe tatăl său Iosif cu munca de ţară, muncă grea, dar muncă care îi plăcea. I-a plăcut deasemenea să înveţe şi să citească – un obicei pe care l-a păstrat toată viaţa. Ca şi tânăr, Traian a făcut armata la Turnu Severin, România, timp de doi ani şi după ce a terminat armata, a terminat şi o şcoală tehnică unde s-a specializat ca electrician.
La 27 de ani, L-a primit pe Domnul Isus în inimă ca Domn şi Mântuitor şi a făcut legământ în apa botezului la Biserica Baptistă Numărul doi din Oradea. La scurt timp a întâlnit-o pe Cristina Viorica din Hidişelu de Sus cu care s-a căsătorit în anul 1980. În anul 1981, Domnul a binecuvântat familia cu primul copil – o fiică, la care i-au pus numele Lidia. Iar în anul 1982, Domnul a binecuvântat familia din nou cu a doua fiică la care i-au pus numele Maria.
Trăind în România, Traian întotdeauna visase să ajungă în America, își dorea să construiască un viitor pentru familia lui acolo. Dorea să scape de sub jugul Dictatorului Ceausescu; nu vroia să trăiască sub mâna asupritoare a regimului comunist din România. Vroia o altă viaţă, o viaţă care putea oferii libertate şi posibităţi bune, pentru el şi pentru familia lui. Cu aceste gânduri, şi-a propus să fugă din ţară şi a şi fugit în 1983. A fost ţinut în lagăr pentru un timp scurt în fosta ţară Yugoslavia dar a scăpat mai târziu. În tot acest timp, Domnul a fost cu Traian la fiecare pas şi l-a ajutat prin aceste circumstanţe periculoase.
La ceva timp, Traian a luat legătura cu Fratele Alexa Popovici din Chicago, din Statele Unite, cunoscând că şi alţi refugiaţi din România apelase la Fr. Alexa Popovici pentru a primi o chemare de emigrare în America.
Între timp, o biserică Catolică l-a sponorizat pe Traian şi a reuşit să emigreze în America unde a ajuns, mai specific în St. Louis, Missouri, în 1983. Apoi, Fratele Alexa l-a ajutat pe Traian să se mute în Chicago, unde a găsit o mare comunitate de români. S-a integrat în acel loc devenind membru la Prima Biserică Baptistă din Chicago, păstorită de Fr. Alexa. În Statele Unite, Traian a început să înveţe limba engleză şi să se integreze în poporul american.
A fost o plăcere pentru el să petreacă timp învăţând limba engleză – totdeauna dorea să-şi înbunătăţească cunoştiinţele. A fost membru timp de trei ani de zile la Prima Biserică Baptistă din Chicago, din 1983-1985. Acolo s-a implicat în formaţiile bisericii, cântând în fanfară şi în corul bărbătesc. Iar în Februarie, 1985, Traian a fost reunit cu soţia lui Cristina şi cele două fiice Lidia şi Maria, când şi ele au emigrat în Statele Unite.
În anul 1986, Traian şi familia sa au luat decizia să se mute în Atlanta, unde începuse să se formeze o grupare de romăni. Cu ajutorul Domnului, familia întreaga s-a stabilit iniţial în Norcross, Georgia şi apoi în Lawrenceville, Georgia. A devenit membru la Prima Biserică Baptistă din Atlanta, păstorita atunci de Fr. Marţian Cocian şi Fr. Teofil Cocian, iar acum de Fraţii Cristi Cocian şi Daniel Tuple. A fost un membru activ al bisericii în toţi acești ani, punând darurile lui în slujba Domnului, slujind la ora de rugăciune, căntând solo-uri, şi participând în formaţiile bisericii: la fanfară, unde a cântat la basfligorn.
În anul 1989, Domnul a binecuvântat familia cu un nou dar: al treilea copil, primul fiu, la care i-au pus numele David. În anul 1992, Dumnezeu a binecuvântat familia cu a treia fiică la care i-au pus numele Tabita. Şi în anul 1996 s-a născut ultimul copil, al cincilea, cu numele Samuel Petru.
Domnul a fost alături de Traian de-a lungul anilor, în timpuri grele şi în timpuri bune, în strâmtorare şi în belşug. Domnul l-a ajutat pe Traian să-şi susţină familia întotdeauna, şi s-a sacrificat cu bucurie pentru familie, ca să nu ducă lipsă. La munca pe care punea mâna a fost un exemplu în a face o treabă bună şi completă fiindcă aprecia calitatea unui lucru şi vroia lucrul, mic sau mare, să fie făcut cel mai bine. A lucrat la mai multe întreprinderi din zonă şi s-a pensionat în 2018.
Dar şi după pensionare Traian a continuat să lucreze intens la nenumărate proiecte pe lângă casă: proiecte de construcţie, tâmplărie, remodelare şi grădinărit. Îi plăcea să petreacă timp afară cel mai mult în natura lui Dumnezeu – în padurea Georgiei, la munţii din Colorado, şi la oceanul de pe coasta Floridei. Atmosfera naturii l-a liniştit – fie la pescuit sau la vânat de capre. Afară în natură i-a plăcut să lucreze şi să se afle mereu. Mâinile lui dovedeau hărnicia, dragostea, şi devotamentul care avea pentru familia lui. I-a adus o mare satisfacție să vadă toată verdeaţa crescând, cu o frumuseţe dumnezeiască. A văzut şi în acest lucru, în natură, măiestria lui Dumnezeu.
Dar lucrurile s-au schimbat la începtul anului 2020 când a suferit mai multe accidente vasculare cerebrale care l-au afectat în mod sever. Această încercare, timp de trei ani de zile, din 2020 până în 2023, a fost grea pentru toată familia, dar mai ales pentru soţia lui Cristina, care l-a îngrijit zilnic, cu credincioşie. Dar Dumneeu a avut milă de Traian – l-a iubit cu o iubire deplină şi şi-a arătat această dragoste faţă de Traian prin faptul că i-a mai lungit viaţa timp de trei ani de zile. Este fără îndoială că Dumnezeu doreşte sfinţirea omului, căci nimic întinat nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:27). Şi în aceşti trei ani, în urma acestor incidente, Dumnezeu a lucrat la inima şi în viaţa lui Traian, în mod deosebit ca să-l pregătească pentru veşnicie, să-l sfinţească. Dumnezeu nu doreşte ca nici unul să piară ci doreşte ca toţi să vină la pocăinţă (2 Petru 3:9). Avea obiceiul să spună Traian: “Domnul nu este părtinitor, noi trebuie să ne sfinţim, căci El e sfânt.” Şi aşa e: Domnul e sfânt şi noi suntem chemaţi la sfinţire (“Fiţi sfinţi căci eu Sînt Sfânt” – I Petru 1:6).
Planurile Domnului se împlinesc după timpul hotărât de El şi nimic şi nimeni nu poate sta împotriva planurilor lui Dumnezeu. Aşa că în seara de 11 Ianuarie, 2023 Traian a suferit iarăsi un accident vascular cerebral şi Domnul a găsit cu cale să-l cheme acasă o lună mai târziu, pe 14 Februarie, 2023. L-a chemat acasă unde nu mai sunt dureri, necazuri, sau suferinţe. Deşi despărţirea de cel care a fost soț si tată aduce o durere copleşitoare, noi trăim cu nădejdea revederii cu cei care mor în Domnul şi aşteptăm cu nerăbdare ziua revederii în paradisul pregătit de Domnului Isus pentru copiii Lui. În urma lui Traian rămân soţia lui: Cristina Popovici şi copiii: Lidia, Maria, David, Tabita şi Samuel (Petru) Popovici. Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat.
Amin.