Traian Niculaş s-a născut la data de 14 Ianuarie 1930, în satul Cetea, judeţul Alba, Romania, în familia lui Nicolae şi Iudifta Niculaş, fiind cel de al doilea dintre patru fraţi-Ioan, Ana si Aurel. Şi-a petrecut copilăria în satul natal, dar din fragedă tinereţe a început să lucreze în diferite locuri din ţară, urmând să se stabilească cu serviciul şi domiciliul în Câmpia Turzii, judeţul Cluj. Acolo a întâlnit-o pe tânăra Maria Latiş, care locuia împreună cu mama ei văduvă şi sora ei Ana în vecinătate. Fiind un tânăr priceput la multe şi săritor la nevoile altora, le-a ajutat deseori fără recompensă. La insistenţele viitoarei mame soacre de ai plăti pentru servicii, într-o zi a zis:”Dacă vrei să-mi plăteşti dă-mi pe Măriuţa de soţie, căci mi-e dragă.” Şi astfel s-a închegat o căsnicie care a durat mai mult de 61 de ani, cu binecuvântări şi greutăţile inerente unei familii mari, alcătuită din cinci copii- Nicu cu soţia Ellie, Marcel cu soţia Felicia, Corneliu cu soţia Mădălina, Teofil cu soţia Cornelia şi Christiana cu soţul Christopher Gibson- şi 13 nepoţi- Claudia, Cătălin cu soţia Vithy, Alexandra, Cristian cu soţia Nicole, Patricia, Iulia, Abigail, Andrew, Stephanie, Benjamin, Matthew, Nathan and Emily cu soţul Danny. Fiecare copil care s-a născut şi fiecare nepot a fost o sursă de bucurie negrăită exprimată cu adâncă recunoştinţă în rugăciunile înălţate Domnului cu fiecare ocazie când familia era împreună.
Născut fiind într-o familie de credincioşi ortodocşi, după ce a cunoscut-o pe Maria, a început să frecventeze întâlnirile de tineret ale bisericii baptiste locale, unde la scurt timp si-a predat viaţa Domnului. Pentru tot restul vieţii petrecute în Romania a rămas membru al bisericii baptiste din Câmpia Turzii, slujind cu credincioşie şi devotament. Datorită implicării sale în lucrarea bisericii locale a avut de suferit în timpul regimului comunist, deseori fiind ameninţat cu darea afară din serviciu; dar Dumnezeu a fost bun şi a purtat de grijă, ba chiar mai mult i-a ridicat un nume bun în uzina unde lucra, fiind apreciat si dorit de mulţi şefi de departamente. Astfel a reuşit să-şi întreţină familia chiar şi în anii grei ai dictaturii comuniste.
După pensionare a decis să se stabilească în SUA, urmând pe soţia şi fiica sa, cu unicul gând să aibă toată familia alături. Astfel în anul 1990 a început un nou capitol al vieţii lui, într-o ţară străină, fără a vorbi limba, cu frustrări şi greutăţi, dar n-a dat niciodată înapoi, continuând să muncească până aproape de 80 de ani. Pe când alţii se bucurau de odihnă la o astfel de vârstă înaintată, Traian a găsit satisfacţia şi împlinirea în a lucra neobosit, punându-se la dispoziţia familiei oricând şi în orice situaţie.
În Statele Unite, Traian s-a integrat în Prima Biserică Baptistă Română din Atlanta, rămânând membru până la sfârşitul vieţii lui. Cu toate acestea inima lui a rămas lipită de biserica din Câmpia Turzii pe care a continuat s-o viziteze şi slujească, ajutându-i financiar şi cu sfaturi, mai cu seamă în perioada construirii noului locaş de închinare.
Deşii a fost un om sănătos şi cu multă putere de muncă, în ultima perioadă slăbiciunile inerente vârstei l-au marcat tot mai mult, astfel că în multe ocazii si-a exprimat convingerea că e pregătit să plece spre casa eternă. A trăit o viaţă lungă şi frumoasă, a fost devotat familiei, a lăsat în urma lui un exemplu de dăruire şi tenacitate în abordarea greutăţilor vieţii, a fost sensibil la nevoile altora, a ştiut să dea sfaturi înţelepte pentru bunul mers al lucrării Domnului. Acum şi-a sfârşit alergarea şi asemenea apostolului Pavel ar putea exprima:” M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinta. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Si nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui”. 2 Timotei 4:7-8.
Suntem recunoscători Domnului pentru trecerea lui uşoară şi lină, fără multă suferinţă.
Mulţumim Domnului pentru un model de viaţă frumos şi un exemplu de dăruire personală demn de urmat, pe care l-am avut în cel care ne-a fost soţ, tată şi bunic -Traian Niculas.
La revedere pe tărâmurile veşniciei!