Simion Medrea s-a născut în data de 16 martie 1941 în comuna Seleuș din județul Arad – România. A fost al cincilea copil într-o familie de oameni credincioși, care prin viața lor l-au învățat să umble pe urmele lui Hristos. Astfel că, la vârsta de 16 ani, a mărturisit public credința lui în Domnul Isus prin botezul în apă oficiat la Târnova, de către fratele Teofil Talpeș.
În anul 1962 s-a căsătorit cu Tabita Renner împreună cu care a avut 11 copii, dintre care doi au plecat la Domnul. Cei care rămân în urma lui sunt soția Tabita, alături de care a trăit 56 de ani, și copiii: Daniel, Gino, Marius, Emanuel, David, Simona, Timotei, Eunice, Jeremia – cu familiile lor.
De-a lungul vieții a practicat cu hărnicie meseria de zugrav și constructor și s-a străduit de fiecare dată să lucreze ca pentru Domnul. În perioada cât era în România, a contribuit cu inimă largă la formarea comunităților de credincioși din Arad. Frații de acolo mărturisesc că a ajutat la deschiderea și renovarea bisericii baptiste Harul din Gai, care fusese închisă de comuniști. Simion Medrea a intrat, a rupt sigiliul, a zugrăvit și și-a vândut chiar și motocicleta personală ca să cumpere scaune. Cei din Grădiște au beneficiat de timpul lui si dărnicia lui financiară.
Comunitatea lui de suflet, biserica baptisă Golgota din cartierul Bujac, s-a bucurat de dăruirea si talentul lui in fiecare etapa a constructiei. Fratele Medrea s-a implicat cu ravna in fiecare detaliu,de la obtinerea terenului, pana la deschiderea bisericii. Mergea săptămânal cu mașina să îl aducă pe fratele Olah din Oradea, ca să aibe și ei predicator. Au fost vremuri frumoase, dar și grele. Comuniștii au închis biserica și le-a fost interzis să se întâlnească chiar la subsol sau în anexă (unde au mai încercat să țină adunările). A fost arestat pentru îndrăzneala sa, dar eliberat la scurt timp.
În cele din urmă, împreună cu familia, au depus actele pentru a primi permisiunea de a locui în Statele Unite ale Americii. După 7 ani i-au fost aprobate (cu ajutor din partea fratelui Alexa Popovici) nu înainte ca cetățenia română să îi fie revocată pe motiv că ,,a construit biserici ilegal”.
În anul 1985 au ajuns, deci, în Florida la biserica fratelui Talpeș (care l-a și botezat). Au locuit acolo 10 ani, după care s-au mutat în Georgia. S-a îmbolnăvit în ultimii ani din viață și starea de sănătate a fost din ce în ce mai șubredă, până în ziua de 27 noiembrie 2018, când și-a dat ultima suflare. Dar a fost un om care a iubit și a cărui viață a vorbit clar și răspicat despre Dumnezeul pe care l-a slujit și cu care a mers să se întâlnească!
Îți vom simți lipsa, dar spunem cu nădejde ,,să ne vedem cu bine, dragul nostru sot, tata si bunic!”
Familia