În dimineața zilei de 3 Ianuarie 1936 în familia Maria și Ioan Taloș din satul Jac, județul Sălaj, Romania s-a năsut o fetiță frumoasă, cu ochi negrii pe care părinții au numit-o Lucreția.
La vreo 3 anișori, legănându-se pe portiță, se apropie de ea un oștean și cu lacrimi în ochi i-a dăruit o prăjitură cu chimen. Dar în inima ei a rămas un stindard al dragostei pentru Dumnezeu, familie și țară din partea unui erou care a rămas pe veci la datorie.
O amintire de neuitat a fost când bunica ei l-a rugat pe tatăl ei:”Dragă Ioane, tu ai acum 4 fetițe, Milica, Lenuța, Raveica, dămi-o mie pe Lucreția pentru că sunt bătrână. Astfel în biserica din Brusturi, aflată la vreo 3 km de casa natală apare o copilă de 8 ani, care uimește pe bătrâni memorâmd versete biblice. Peste ani mare a fost bucuria bisericii când fr. Bunean privea pe malul râului o tânără în alb pășind gingaș la botez.
Lucreția se mută la Brașov la mătușa ei unde a absolvit școala de surori medicale. Își continuă studiile medicale la școala sanitară din Bârlad, absolvind în anul 1954.
După o vizită la părinți împreună cu tinerii fac o misiune la biserica din Jibou, unde aude un tânăr cu o voce de înger și un torent de lumină pătrunde văzduhul, biserica iar în fața ochilor i se infiripă silueta acelui tânăr. “Mă numesc Isidor But” s-a prezentat tânărul, trezind-o din visare. “Lucreția” a zis ea cu glas timid. Și în momentul acela Cristos i-a pecetluit pe vecie.
Isidor fiindcă avea o soră mai mare, tot Lucreția, i-a sugerat să-și schimbe numele în Luci și așa a rămas de atunci.
La un an după căsătorie Luci But, însărcinată cu primul copil era asistentă de gardă la mina de la Sărmășag, când o mulțime de oameni în panică au chemat-o la un miner căruia banda rulantă i-a smuls mâna din umăr; Domnul a luat mâna ei care tremurând s-a înfipt în trupul tânărului miner, a localizat vena principală și a blocat-o. Doctorii i-au spus tânărului accidentat: “Să nu uiți niciodată pe tânăra asistentă care ți-a salvat viața.“
După ce s-au mutat în Arad la circumscripția sanitară din Șega, au repartizat-o pentru consultații la domiciliu într-un cartier mai puțin elevat, fără lumină, cu străzi pline de bălți, câini vagabonzi și câțiva dintre oamenii fără Dumnezeu. Dar ea i-a îngrijit cu dragoste timp de 24 de ani, astfel că a devenit îndrăgită și numită ”Doamna doptoriță Luci. “
În primăvara anului 1985 împreună cu soțul Isidor, fiul cel mare Dorel, al doilea fiu Marius și fiica Claudia au emigrat în Statele Unite, stabilindu-se în Atlanta, Georgia. Aici a avut bucuria și binecuvîntarea Domnului să-si vadă copiii căsătoriți, la casele lor și având copii la rândul lor: nepoții Gabrielle, Johnny, Robert, Renee, Alex-Isidor, Michelle, Ashley, Joey; împreună cu ginerele Joe și nurorile Cristina și Ramona, toți având un loc aparte în inima ei.
In luna ianuarie a anului 1996, în parcarea bisericii soțul ei Isidor, în urma unui atac cardiac, a părăsit-o temporar, lăsând un mare gol și mare durere. După câțiva ani a fost întrebată dacă nu dorește să se recăsătorească (preferabil cu un milionar ca să iese din maratonul rozătoarelor”red race”). Dumneaei a răspuns cu multă seriozitate:”Eu am să mă întâlnesc pură cu Isus și cu iubitul tinereții mele Isidor. “
În 2016 Dumnezeu a îngăduit să o treacă printr-o încercare, un cancer pulmonar, care încetișor a slăbit-o de puteri datorită tratamentului de chimo. Dar ea era tot mai bucuroasă cu fiecare nou născut din cei patru strănepoți: Noah, TJ,Evelyn și Wesley. Pentru că Cel ce îngăduie rana aduce și balsamul și alinarea, “my energizer bunny” (buni,buna) a avut o recuperare aproape totală din boala ce o măcina.
În dimineața zilei de 9 martie 2018, în urma unui atac pulmonar inima i s-a oprit, a fost resuscitată, dar nu si-a mai revenit. Astfel că luni 12 martie 2018 la ora 3pm a plecat acasă la Domnul pe care l-a slujit cu scumpătate.
Sora Luci a fost o femeie care si-a iubit familia lărgită până la sacrificiu, a fost alături de fiecare, le-a cunoscut bucuriile și zbaterile, s-a rugat pentru ei și a plâns înaintea Domnului identificându-se cu durerile lor. A fost cunoscută de mulți ca o femeie a rugăciunii, cu o voce blândă și un zâmbet plăcut.