Ille Gheorghe, cunoscut de mulți ca fratele Ille, s-a născut în comuna Mizies județul Bihor pe data de 25 Iunie 1930, în familia lui Casian și Ecaterina, al cincilea dintre cei șase copii (Marțian, Florica, Marioara, Saveta și Silvia).
Cu toate că părinții săi erau Creștini Ortodocși devotați, asemeni altor adolescenți de vârsta lui, lui Gheorghe îi plăcea să se distreze cu grupul său de prieteni și era nelipsit de la hora din sat.
În acea perioadă mișcarea Oastea Domnului începe să ia avânt în acea regiune a Beiușului sub conducerea consăteanului său, poetul Traian Dorz. Imnurile Oastei Domnului și în special predicile lui Traian Dorz, exercită o puternică influență asupra grupului de tineri din sat și în special asupra lui Gheorghe. Cântările lor pline de patos precum și mesajul Evangheliei predicat în mod simplu și cu putere urmau să joace un rol decisiv în convertirea lui Gheorghe.
La scurtă vreme, Gheorghe este, în propriile cuvinte, “cercetat de Duhul Domnului și atras de dragostea lui Isus.“ Toate acestea se întâmplau în Biserica Ortodoxă din Mizieș la unul din serviciile de după amiază ale Oastei Domnului. La doar 17 ani, Gheorghe se hotăra să îl urmeze pe Isus, căruia I-a rămas credincios întreaga sa viață, slujindu-i cu credincioșie.
Dornic să învețe mai mult despre Dumnezeu și despre planul Său de mântuire, Gheorghe devine un cititor avid al Scripturii. Cu toate că a terminat doar șapte clase (accesul la educație fiind limitat în acea perioadă), Gheorghe a iubit întotdeauna lectura. Cărțile fiind scumpe și rare în vremurile acelea, se bucura de orice prilej când putea să citească o carte nouă.
Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, datorită situație economice foarte dificilă de la țară, Gheorghe se hotărăște să plece la mină la Lupeni, în speranța unui trai mai bun. Nu după multă vreme de la sosirea sa in Lupeni, Gheorghe aude că Biserica Baptista din Lupeni urma să organizeze un botez. Guvernul Comunist care tocmai venise la putere în România postbelică începuse deja să controleze bisericile și pastorii erau obligați să prezinte la guvern listele candidaților de botez pentru o validare prealabilă. Cu toate că nu fusese pe nici o listă și nici nu era cunoscut de pastorul din Lupeni, Gheorghe se ridică în picioare înainte de botez și cere să fie botezat și el. Consternați de îndrăzneala lui, pastorul care oficia botezul decide să îi acorde un cuvânt. “Nu spune Scriptura că Împărăția cerurilor se ia cu năvala, si că cei ce dau năvala pun mâna pe ea?” Impresionați de mărturia lui, biserica decide să ignore regulile comuniste și îl botează pe loc!
Între anii 1950 și 1953 Gheorghe își face stagiul militar la Târgoviște. În această perioadă tatăl său este internat la spital în Oradea unde moare la scurtă vreme.
Imediat după armată, pentru că era dornic să studieze și pentru că anul acela s-a întâmplat să fie favorabil Comunității Baptiste din Romania (guvernul comunist aprobase un număr mai mare de locuri la seminar), Gheorghe se hotărăște să meargă la București să se înscrie la Seminarul Baptist. Cu toate că avea doar entuziasm, nu și resursele necesare, în providența sa, Dumnezeu se îngrijește atât de partea financiară cât și de recomandările cerute. Anul petrecut la seminar a jucat un rol decisiv în formarea lui Gheorghe ca slujitor al evangheliei și avea să marcheze începutul multor relații și prietenii ce aveau să continue pentru mulți ani. După un an, Gheorghe este nevoit să întrerupă studiile și să se întoarcă acasă pentru a-și ajuta mama care rămăsese singură cu povara gospodăriei.
Asta nu a însemnat însă că pasiunea pentru evanghelie se diminuase. Dimpotrivă! În acea vară, Gheorghe începe o campanie de evanghelizare prin satele din vecinătatea Beiușului! Înțelegea acum și mai bine “cât de mare este secerișul și ce puțini sunt lucrătorii!“
În anul următor, pe 15 August 1954 se căsătorește cu Ana Clonda și pentru o vreme continuă să locuiască cu mama lui în Mizieș. Dumnezeu îl folosește cu putere în această perioadă și mulți se întorc la credință prin mesajele sale. În Mizieș, Dumnezeu îi binecuvântează cu două fete: Eunice si Lidia.
In 1960 se mută la Vinga, în județul Arad (socrii lui locuiau deja acolo), unde pământul era mai roditor și viața promitea sa fie mai ușoară pentru tânăra familie.
La Vinga li s-au mai născut un băiat si o fată (Ghiță si Ani).
Fratele Ille și-a petrecut cea mai mare parte a vieții lui in Vinga. Între naveta la oraș (unde a lucrat ca șofer la I.R.T.A. iar apoi ca revizor tehnic la C.F.R.) și slujirea în Biserica Baptista locala, unde a slujit ca diacon, viața i-a fost plină de bucurii și de împliniri.
Au existat desigur și momente de încercare mai ales datorită hărțuielilor Securității, dar Dumnezeu l-a purtat în brațul Lui și a fost alături de el, și la bine și la rău.
În Biserica Baptistă din Vinga a slujit până in 2011 când s-a mutat in Statele Unite pentru a fi alături de copii.
Toți cei care l-au cunoscut ca și copii sau adolescenți în biserica din Vinga, în special în perioada 1965-1975, își amintesc cu drag de misiunile la Felnac, Fibiș, Șag, Meziad sau comunele de pe valea Mureșului, unde „fratele Ille” îi ducea cu caminonul de la IRTA! Au fost excursii de neuitat, o adevărată desfătare pentru acești tineri în acele vremuri de restriște economică și morală.
Dumnezeu a binecuvântat lucrarea lui si l-a folosit cu putere în această perioadă, cu toate că majoritatea locuitorilor din Vinga erau creștini Catolici. Astfel că in fiecare an la biserica Baptistă se adăugau noi credincioși.
Prin anii ’70 Biserica a primit aprobare pentru o clădire noua înspre marginea satului. Aici Fratele Ille s-a împrietenit cu vecinii Romi, în special cu copiii lor, cărora le ducea bomboane, le povestea întâmplări biblice și îi chema la rugăciune. Ani mai târziu, aceștia aveau să își aducă aminte cu nostalgie de bunătatea si prietenia lui.
După Revoluția din 1989, Biserica din Vinga a strâns fonduri suficiente pentru a construi o clădire noua, mai centrala. În vechea clădire s-a format acum o biserica de Romi. Mulți dintre ei sânt tocmai copiii cărora le vorbea odinioară fratele Ille din Evanghelie…
Gheorghe Ille a menținut o legătură permanentă cu comunitatea Baptista din Arad. L-a legat de aceasta o strânsă prietenie cu Ionel Truța, pastorul Bisericii Baptiste Speranța din Arad.
În ultimii ani ai vieții sale, Gheorghe s-a bucurat în biserica baptista din Atlanta unde a devenit membru în anul 2011. Și nu in ultimul rând s-a bucurat de nepoții (Beni, Eugen, David, Noemi, Dorothea, Paul și Michael) și de strănepoții lui (Seth si Olivia) pentru care nu a încetat să se roage până la ultima suflare.
După o suferință de câteva luni, fratele Ille s-a stins din viață pe data de 16 Noiembrie 2019, înconjurat de familie și soția lui care au stat lângă el și l-au îngrijit până la capăt.
Ille Gheorghe a plecat la Cel pe care L-a slujit și L-a iubit toată viața, lăsând în urmă o moștenire spirituala bogată pe care noi, urmașii lui, prin Harul lui Dumnezeu, sperăm să o transmitem generației următoare.
A fost o imensă binecuvântare să îl avem cu noi ca și soț, tată, socru și bunic…
Ana Ille, Traian și Eunice Iștoc, Virgil și Lidia Titarenco, Mihaela și George Ille, Ani Ille
Beni și Nisi Istoc, Eugen Iștoc
David și Noemi Titarenco
Dory, Paul și Michael Ille