Florica (Andraş) Ştefanuţi s-a nascut în localitatea Peştere din judeţul Caraş-Severin, România pe data de 30 august 1933. A crescut într-o famile credincioasa şi plina de afecţiune, formata din mama (Ileana) tatal (Horaţiu) precum şi 8 fraţi şi surori: Dumitru, Maria,Olimpia, Grigore, Florica, Stela, Roma, şi Petru. S-a întors la Dumnezeu şi a facut legamant cu El în apa botezului la vârsta de 16 ani. Înca de mica Florica s-a evidenţiat prin daruire de sine, harnicie şi perseverenţa în tot ceea ce facea, de la munca în livada de cireşi a familiei, îngrijirea fraţilor şi surorilor mai mici, pâna la premiile obţinute la şcoala pentru rezultatele bune la învaţatura. Fiind foarte harnica, tatal ei a încurajat-o sa renunţe la şcoala tehnica de contabilitate pentru a-şi ajuta parinţii acasa la munca câmpului, cu scopul de a-i susţine pe ceilalţi fraţi şi surori sa mearga la diverse şcoli de meserii. Ştim din marturia ei ca a renunţat la studii cu bucurie, fara resentimente, şi ca şi-a servit familia cu mare drag, sacrificîndu-şi ceea ce ar fi putut însemna o cariera contabila şi o viaţa mai uşoara la oraş. De atunci încolo, altruismul, sacrificul şi tenacitatea ei au presarat întreaga sa existenţa de pe acest pamînt. Câteva example merita amintite pentru a cunoaşte adevarata valoare a celei care a fost o soţie credincioasa, mama iubitoare, iar în cele din urma o bunica şi strabunica altruista şi jertfitoare.
In 1951 Nicu Ştefanuţi a cerut-o în casatorie pe Florica Andraş iar de atunci s-a mutat la socrii în Gavojdia, judetul Timiş. Harnicia şi priceperea ei i-au fost de mare folos în tot ce a urmat. La câteva luni dupa casatorie soţul ei a fost recrutat în armata pentru trei ani de zile. Fiind însarcinata la acea vreme cu Lidia, Florica a muncit singura la micuţa ferma a familiei, îngrijindu-se de socrii ei, amandoi bolnavi la pat, şi totodata crescandu-şi singura fetiţa. Numai Dumnezeu ştie cum a reuşit Florica sa le faca pe toate cu dragoste şi credincioşie în ciuda greutaţilor neaşteptate.
Dupa ce Nicu s-a întors din armata, soarele a început sa zîmbeasca din nou în casa lor pentru cativa ani pâna când s-a instaurat dictatura comunista şi a început procesul de naţionalizare a proprietaţii private. Astfel, Florica şi Nicu şi-au pierdut peste noapte ferma familiei împreuna cu toate animalele şi utilajele de lucru. Nu le-a ramas decât un petec de pamânt pe care l-au lucrat cu bucurie palma cu palma pentru a-şi hrani familia. Nicu s-a reorientat rapid gasind o slujba la CFR, dar Florica a fost forţata sa se înscrie în Colectiv unde avea sa lucreze zi-lumina pe un salariu de mizerie. Dupa ani grei de munca s-a îmbolnavit de coxartroza fiind nevoita sa se pensioneze anticipat. Deşi era pensionara, nu a stat deloc inactiva. Şi-a ajutat fata şi ginerele (Lidia şi Mihai Mozoc), crescându-i pe nepoţii ei (Romica şi Irina), iar in timpul liber creştea pasari şi animale, confeţiona maturi şi vindea taieţei tradiţionali. Cu excepţia zilei de duminica, în fiecare zi era o gospodina desavîrşita. Aşa au cunoscut-o nu numai familia, dar şi vecinii, fraţii şi surorile ei.
În 1990 dupa prabuşirea comunismului, deşi Florica şi Nicu şi-au primit pamântul înapoi, sanatatea şi vîrsta nu le-au mai permis sa-şi lucreze pamantul ca în zilele de altadata. Mihai si Lidia ii vizitau des la ţara şi îi ajutau la muncile agricole atât cât puteau ei de mult. Totusi, Florica a dus greul şi de aceasta data întrucît soţul ei s-a imbolnavit treptat pierzându-şi puterea de lucru. În anul 2000 Florica şi Nicu s-au mutat la Caransebes pentru a fi alaturi de copiii şi nepoţi. La Caransebeş, Florica s-a implicat în Biserica Baptista Geţimani mai ales la ora surorilor şi în grupul zilnic de rugaciune.
Dupa ce nepoţii au plecat în America, Florica şi-a dorit foarte mult sa fie alaturi de ei pentru a-i ajuta cu tot ceea ce putea. Astfel in 2005 a hotarat sa se opereze de coxartroza pentru a putea calatori în America. În 2006, dupa ce s-a vindecat şi a putut merge din nou pe picioarele ei, Florica a venit în America locuind pe rând cu Irina & Ovidiu Olariu în Washington DC iar apoi cu Romica & Bethany în Chicago. Cea mai mare bucurie a ei a fost sa ajute la creşterea nepoţilor Annika, Timeus şi Ethan. Pentru Annika, bunica Florica a fost a doua mama împarţind atât zilele cît şi nopţile pâna cand Bunica Florica s-a îmbolnavit de cancer în 2011. Iniţial, bunica nu a dorit sa se trateze de cancer, dar la încurajarile familiei şi mai ales de dragul Annikai a hotarât sa treaca şi prin chimioterapie pentru a se întoarce din nou la stranepoţi. Cu ajutorul Domnului a supravieţuit la limita tratamentul, trecând şi peste un atac de cord, doar pentru a fi din nou alaturi de copii, nepoţi şi stranepoţi. Tot idea ei a fost sa îi vada pe toţi locuind împreuna în acelaşi loc. Visul i s-a împlinit în aceasta toamna, dar, în acelaşi timp, sanatatea ei s-a degradat ireversibil, pâna când s-a stins în mijlocul celor dragi pe 6 decembrie 2015.
Amintirile familiei vor ramîne sculptate în inimile noastre pentru totdeauna. Florica a fost un om deosebit de harnic, o mama jertfitoare, o soţie credincioasa şi o bunica & strabunica altruista pâna în ultima clipa. Mai presus de toate, Florica a fost un creştin slujitor şi devotat bisericii locale şi Domnului Isus Christos cu care tocmai s-a întâlnit sus în ceruri. De acolo reunita cu soţul ei Nicu ne aşteapta şi pe noi cei ramaşi cu nerabdate, dar fiecare la rândul cetei lui! Prin jertfa lui Isus Christos şi pe baza credinţei în El avem speranţa revederii.