| Traian Popovici was born September 5, 1950 in the village of Mierlau, Bihor Romania to parents Iosif and Maria. He was his parents’ only child and when Traian was five years old, his mother passed away so Traian was left without a mother. Traian grew up in the countryside and spent his time out on the hills, taking care of the farm, the cows and other animals, plowing the field, and helping his father Iosif with farmwork – hard work, but work that he enjoyed. He also liked to learn and read – a habit that stayed with him all of his life. As a young man, Traian completed his two-year military training at Turnu-Severin, Romania and afterwards enrolled in a technical school where he completed his specialization as an electrician. When he was 27 years old, Traian received Jesus Christ in his heart as Lord and Savior and was baptized at the Second Romanian Baptist Church of Oradea. A little while later, he met Cristina Viorica of Hidiselu de Sus, whom he married in 1980. In 1981, The Lord blessed the family with their first child, a daughter, whom they named Lidia. Then, in 1982, the Lord blessed the family again with their second daughter and they named her Maria.Living in Romania, Traian had always dreamed of America, wishing to one day settle there. He wanted to escape the yoke of Nicolae Ceausescu’s dictatorship; he did not want to live under the oppressive hand of the Romanian communist regime. He dreamed of a different life, a life that could offer him liberty and good possibilities, for himself and for his family. Motivated by these thoughts, he made up his mind to flee the country and in 1983 he fled communist Romania. He was detained for a short period of time in former Yugoslavia but was later released. During all of this time, The Lord kept watch over Traian at every step and helped him through these dangerous circumstances. After some time, Traian reached out to Brother Alexa Popovici from Chicago, IL, knowing that other Romanian political refugees had also reached out to Brother Alexa Popovici, in order to initiate a petition of legal immigration to America.Meanwhile, a Catholic church found out about Traian’s political asylum situation and decided to sponsor him, in order to enable him to immigrate to the United States. So Traian soon arrived in America, specifically in St. Louis Missouri, in 1983. Shortly afterward, Brother Alexa helped Traian move to Chicago, IL, where Traian found a large Romanian community. Traian quickly integrated himself there, becoming a member of the First Romanian Baptist Church of Chicago, pastored by Brother Alexa Popovici. Once in the U.S., Traian began to learn the English language and to assimilate himself into the American culture. He enjoyed spending time learning English – he always sought to become more knowledgeable in whatever way he could. He was a member of the First Romanian Baptist Church of Chicago for three years, from 1983-1985. There, he became involved in the church’s various ministries, playing in the brass band and singing in the men’s choir. In February 1985, Traian was reunited with his wife Cristina and two daughters, Lidia and Maria, when they too, immigrated to the United States.In 1986, Traian and his family made the decision to move to Atlanta, where a gathering of Romanians had begun to form. With the Lord’s help, family made a home in Norcross, Georgia and later in Lawrenceville, Georgia. Traian became a member of the First Romanian Baptist Church – Atlanta, pastored at that time by Martian Cocian and Teofil Cocian and currently pastored by Cristian Cocian and Daniel Tuple. He was an active member in all of these years, placing his gifts in service to the Lord, leading prayer time on Sundays, singing solos, and participating in the church’s brass band, where he played the baritone.In 1989, The Lord blessed the family with a new gift, a third child, their first son, whom they named David. In 1992, the Lord blessed the family with a fourth child, their third daughter, whom they named Tabita. And in 1996, the last child, their fifth, was born into the family and they named him Samuel Petru. God was with Traian throughout the years, in hard times and in good times, in need and in abundance. The Lord helped Traian to always provide for his family and he happily sacrificed himself for them, so that they would never go without. When he placed his hand on whatever work task, he showed himself to be an example in doing a good job because he appreciated the quality of whatever task – whether great or small. He wanted the work to be done to the best of his ability. He worked for various local enterprises and retired in 2018. But even after he retired, he continued to work intensely on numerous household projects: construction, carpentry, remodeling and gardening projects. He liked to spend time outdoors the most, in God’s natural playground – in Georgia’s wooded backwoods, in the Colorado slopes, and alongside Florida’s coastal waters. Nature’s atmosphere calmed him – be it fishing or deer hunting. Out in the open spaces he enjoyed working and spending his time. His cracked hands proved the diligence, love, and devotion he had for his family. It brought him great pleasure to see verdant green sprouting all around him, a divine beauty that he appreciated. Even in this small detail, he saw the manifested majesty of God. But life took an unexpected turn when in early 2020, Traian suffered several strokes that affected him severely. This trial, from 2020 until 2023, came as a great hardship to the entire family, but especially for his wife Cristina, who faithfully cared for him, every day. But God had mercy on Traian – He loved him with an abiding and perfect love and demonstrated this love toward him by extending his life three more years. It is undeniable that God desires the sanctification of man, because nothing unholy will enter the Kingdom of God (Revelation 21:27). And in these three years, in the wake of these incidents, God worked in Traian’s heart and life, in a special way to prepare him for eternity, to sanctify him. God does not desire that any should perish, but that all would come to repentance (2 Peter 3:9). Traian had the habit of saying: “God shows no partiality…we need to be holy ‘fore He is holy.” And indeed it is so: The Lord is holy and we are called to be holy – (“Be Holy, For I am Holy” – I Peter 1:6). The Lord’s plans come to pass according to the timeline that God ordains and nothing and no one can stand in the way of God’s plans. And so on January 11, 2023, Traian suffered another stroke. The Lord saw to it then, to call him home a month later, on February 14, 2023 – Valentine’s Day. He called him home where there are no more pains, hardships or sufferings. Even though the separation from husband and father grieves us, with an overwhelming grief, we live with the hope of reuniting with those who die in the Lord. We await with anticipation that glorious reunion in the paradise prepared for the Lord’s children. Traian leaves behind his wife Cristina Popovici and his children: Lidia, Maria, David, Tabita and Samuel Popovici. God has given, God has taken away, may the Name of the Lord Jesus be glorified. Amen. |
Traian Popovici s-a născut pe data de 5 Septembrie 1950 în satul Mierlău, Judeţul Bihor, România la părinții Iosif şi Maria. A fost singurul copil al părinţilor săi şi când a avut cinci ani, mama lui Traian a murit aşa că Traian a crescut fără mamă. Traian a copilărit la ţară, petrecându-și zilele pe câmp, având grijă de fermă, de vaci şi alte animale, lucrând pământul, şi ajutându-l pe tatăl său Iosif cu munca de ţară, muncă grea, dar muncă care îi plăcea. I-a plăcut deasemenea să înveţe şi să citească – un obicei pe care l-a păstrat toată viaţa. Ca şi tânăr, Traian a făcut armata la Turnu Severin, România, timp de doi ani şi după ce a terminat armata, a terminat şi o şcoală tehnică unde s-a specializat ca electrician.
La 27 de ani, L-a primit pe Domnul Isus în inimă ca Domn şi Mântuitor şi a făcut legământ în apa botezului la Biserica Baptistă Numărul doi din Oradea. La scurt timp a întâlnit-o pe Cristina Viorica din Hidişelu de Sus cu care s-a căsătorit în anul 1980. În anul 1981, Domnul a binecuvântat familia cu primul copil – o fiică, la care i-au pus numele Lidia. Iar în anul 1982, Domnul a binecuvântat familia din nou cu a doua fiică la care i-au pus numele Maria. Trăind în România, Traian întotdeauna visase să ajungă în America, își dorea să construiască un viitor pentru familia lui acolo. Dorea să scape de sub jugul Dictatorului Ceausescu; nu vroia să trăiască sub mâna asupritoare a regimului comunist din România. Vroia o altă viaţă, o viaţă care putea oferii libertate şi posibităţi bune, pentru el şi pentru familia lui. Cu aceste gânduri, şi-a propus să fugă din ţară şi a şi fugit în 1983. A fost ţinut în lagăr pentru un timp scurt în fosta ţară Yugoslavia dar a scăpat mai târziu. În tot acest timp, Domnul a fost cu Traian la fiecare pas şi l-a ajutat prin aceste circumstanţe periculoase. La ceva timp, Traian a luat legătura cu Fratele Alexa Popovici din Chicago, din Statele Unite, cunoscând că şi alţi refugiaţi din România apelase la Fr. Alexa Popovici pentru a primi o chemare de emigrare în America. Între timp, o biserică Catolică l-a sponorizat pe Traian şi a reuşit să emigreze în America unde a ajuns, mai specific în St. Louis, Missouri, în 1983. Apoi, Fratele Alexa l-a ajutat pe Traian să se mute în Chicago, unde a găsit o mare comunitate de români. S-a integrat în acel loc devenind membru la Prima Biserică Baptistă din Chicago, păstorită de Fr. Alexa. În Statele Unite, Traian a început să înveţe limba engleză şi să se integreze în poporul american. A fost o plăcere pentru el să petreacă timp învăţând limba engleză – totdeauna dorea să-şi înbunătăţească cunoştiinţele. A fost membru timp de trei ani de zile la Prima Biserică Baptistă din Chicago, din 1983-1985. Acolo s-a implicat în formaţiile bisericii, cântând în fanfară şi în corul bărbătesc. Iar în Februarie, 1985, Traian a fost reunit cu soţia lui Cristina şi cele două fiice Lidia şi Maria, când şi ele au emigrat în Statele Unite. În anul 1986, Traian şi familia sa au luat decizia să se mute în Atlanta, unde începuse să se formeze o grupare de romăni. Cu ajutorul Domnului, familia întreaga s-a stabilit iniţial în Norcross, Georgia şi apoi în Lawrenceville, Georgia. A devenit membru la Prima Biserică Baptistă din Atlanta, păstorita atunci de Fr. Marţian Cocian şi Fr. Teofil Cocian, iar acum de Fraţii Cristi Cocian şi Daniel Tuple. A fost un membru activ al bisericii în toţi acești ani, punând darurile lui în slujba Domnului, slujind la ora de rugăciune, căntând solo-uri, şi participând în formaţiile bisericii: la fanfară, unde a cântat la basfligorn. În anul 1989, Domnul a binecuvântat familia cu un nou dar: al treilea copil, primul fiu, la care i-au pus numele David. În anul 1992, Dumnezeu a binecuvântat familia cu a treia fiică la care i-au pus numele Tabita. Şi în anul 1996 s-a născut ultimul copil, al cincilea, cu numele Samuel Petru. Domnul a fost alături de Traian de-a lungul anilor, în timpuri grele şi în timpuri bune, în strâmtorare şi în belşug. Domnul l-a ajutat pe Traian să-şi susţină familia întotdeauna, şi s-a sacrificat cu bucurie pentru familie, ca să nu ducă lipsă. La munca pe care punea mâna a fost un exemplu în a face o treabă bună şi completă fiindcă aprecia calitatea unui lucru şi vroia lucrul, mic sau mare, să fie făcut cel mai bine. A lucrat la mai multe întreprinderi din zonă şi s-a pensionat în 2018. Dar şi după pensionare Traian a continuat să lucreze intens la nenumărate proiecte pe lângă casă: proiecte de construcţie, tâmplărie, remodelare şi grădinărit. Îi plăcea să petreacă timp afară cel mai mult în natura lui Dumnezeu – în padurea Georgiei, la munţii din Colorado, şi la oceanul de pe coasta Floridei. Atmosfera naturii l-a liniştit – fie la pescuit sau la vânat de capre. Afară în natură i-a plăcut să lucreze şi să se afle mereu. Mâinile lui dovedeau hărnicia, dragostea, şi devotamentul care avea pentru familia lui. I-a adus o mare satisfacție să vadă toată verdeaţa crescând, cu o frumuseţe dumnezeiască. A văzut şi în acest lucru, în natură, măiestria lui Dumnezeu. Dar lucrurile s-au schimbat la începtul anului 2020 când a suferit mai multe accidente vasculare cerebrale care l-au afectat în mod sever. Această încercare, timp de trei ani de zile, din 2020 până în 2023, a fost grea pentru toată familia, dar mai ales pentru soţia lui Cristina, care l-a îngrijit zilnic, cu credincioşie. Dar Dumneeu a avut milă de Traian – l-a iubit cu o iubire deplină şi şi-a arătat această dragoste faţă de Traian prin faptul că i-a mai lungit viaţa timp de trei ani de zile. Este fără îndoială că Dumnezeu doreşte sfinţirea omului, căci nimic întinat nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:27). Şi în aceşti trei ani, în urma acestor incidente, Dumnezeu a lucrat la inima şi în viaţa lui Traian, în mod deosebit ca să-l pregătească pentru veşnicie, să-l sfinţească. Dumnezeu nu doreşte ca nici unul să piară ci doreşte ca toţi să vină la pocăinţă (2 Petru 3:9). Avea obiceiul să spună Traian: “Domnul nu este părtinitor, noi trebuie să ne sfinţim, căci El e sfânt.” Şi aşa e: Domnul e sfânt şi noi suntem chemaţi la sfinţire (“Fiţi sfinţi căci eu Sînt Sfânt” – I Petru 1:6). Planurile Domnului se împlinesc după timpul hotărât de El şi nimic şi nimeni nu poate sta împotriva planurilor lui Dumnezeu. Aşa că în seara de 11 Ianuarie, 2023 Traian a suferit iarăsi un accident vascular cerebral şi Domnul a găsit cu cale să-l cheme acasă o lună mai târziu, pe 14 Februarie, 2023. L-a chemat acasă unde nu mai sunt dureri, necazuri, sau suferinţe. Deşi despărţirea de cel care a fost soț si tată aduce o durere copleşitoare, noi trăim cu nădejdea revederii cu cei care mor în Domnul şi aşteptăm cu nerăbdare ziua revederii în paradisul pregătit de Domnului Isus pentru copiii Lui. În urma lui Traian rămân soţia lui: Cristina Popovici şi copiii: Lidia, Maria, David, Tabita şi Samuel (Petru) Popovici. Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat. Amin. |