Ioana Barbu
23 mai 1939-28 ian. 2023
In primavara anului 1939, in ziua de 23 mai, pe malurile frumoase ale Cheilor Bicazului, in Bicaz Chei, a venit pe lume mult asteptata fetita Ioana, in familia de ortodocsi credinciosi Gheorghe si Ana Dondu care erau la o vrista inaintata. Copilaria Ioanei a fost scurta, raminind orfana de tata la 7 ani.
In 1953 Ioana se casatoreste cu Ion Barbu si au avut doua fetite:Aurelia si Lenuta, care locuieste la Piatra Neamt. Au avut o casnicie lunga de 67 de ani. Au avut 5 nepoti: Mihaela si Michael din partea lui Aurelia si Oana, Iulia si Estera, din partea lui Lenuta. Au avut 6 stranepoti: Andrei si Vanessa, Sami si Emma, Michael Jr. si Marcus, inca 3 urmind sa vina pe lume curind.
Ioana Barbu a fost firul rosu al familiei ei. Avind setea dupa Dumnezeu l-a cautat in biserica ortodoxa sau la manastiri, dar nicaieri n-a putut sa gaseasca implinirea sufleteasca, nimic n-a putut umple golul din sufletul ei. Acolo unde a locuit a avut vecini evanghelici care au invitat-o la biserica, la o nunta, la un botez, sau cind aveau musafiri, astfel ea a ajuns in contact cu biserica baptista. La inceput n-a spus la nimeni ce biserica frecventeaza, familia credea ca ea merge la ortodocsi.Mergea pe jos 9 km pina la biserica si se bucura nespus acolo. Din nefericire o ultra ortodoxa a pirit-o sotului care n-avea nimic cu biserica, dar el nu i-a interzi sa mai mearga, pentru ca tata lui se predase Domnului cu putin timp inainte. Ioana si-a gasit in sfirsit linistea si pacea laudind pe Domnul impreuna cu fratii din biserica. Cind se intorcea de la biserica citea din Biblie si spunea familiei ce a invatat acolo. Ea a visat sa aiba o familie sanatoasa, bazata pe Cuvintul lui Dumnezeu. In acea vreme veneau familii de crestini la ei acasa si citeau din Biblie, cintau cintari de lauda: “O, de-as avea eu limbi o mie”, “Isus al meu prieten bun”, “La miezul noptii va veni”, “As vrea Isuse scump. La aceste intilniri sotul ei a venit in contact cu Cuvintul Domnului si si-a deschis si el inima spre a-l accepta pe Domnul. Dupa accidental de la locul de munca care putea sa fie fatal, el si-a dat seama ca Dumnezeu i-a mai dat o sansa, astfel s-a hotarit sa se predea.
In anul 1957 Ioana Barbu impreuna cu sotul ei l-au marturisit pe Domnul Isus in apa botezului, apoi au urmat si fetele lor,Lenuta si Aurelia. Dup ace au devenit crestini, viata nu le-a fost usoara – au fost prigoniti de vecini, prieteni, autoritati; sotul fiind membru de partid, autoritatile le-au facut vizite inopinante si i-au supus amenintarilor. In acest timp au fost membri bisericii baptiste din Bicazul Ardelean, au fost activi cintind in cor.
In anul 1987 Aurelia se stabileste in SUA si Ioana insista sa vina si ea in vizita: i s-a aprobat viza si cind a vazut cum sunt tratati crestinii in America n-a mai vrut sa se intoarca in Romania. Sotul ei i se alatura in 1994 si amindoi lucreaza ca sa aiba cele necesare, si-au cumparat casuta lor, masina si au iesit amindoi la pensie, nefiind povara pe copii sau pe stat. S-a sacrificat pentru copiii lor, nepoti si in ultimii ani l-a ingrijit pe sotul ei care n-o mai cunostea. Sotul ei pleaca la Domnul in 4 noiembrie 2020 si sanatatea ei se subrezeste considerabil. Pe 31 iulie 2021 are un stroke de la care ramine paralizata la pat. De atunci viata i-a devenit foarte grea, imobilizata la pat, cu dureri mari. Dar in tot acest timp nu s-a plins, n-a pus intrebari de genul “De ce, Doamne?”, sau “Pina cind?”, ci zicea in continu ca trebuie sa se pocaiasca. A fost o femeie simpla de la tara care si-a iubit familia si pe Domnul Isus si a asteptat cu nerabdare plecarea acasa. Domnul a avut mila si a dus-o in locasurile ceresti in seara zilei de 28 ianuarie 2023.
“La revedere, mama draga, pina ne vom vedea sus in casa cereasca si vom fi intimpinati de insusi Domnul si Mintuitorul nostru!”